Epigrame pentru concurs Vama 2016

Un grupaj excelent, cu două epigrame foarte bune (2 și 3) și două antologice (1 și 4).
Felicitări!

Remarc și eu prima și a patra epigramă, cu următoarele precizări:
Poanta de la a patra, în opinia mea, s-a construit printr-un mecanism mai rar întâlnit, dar de mare efect. Astfel, pe de o parte este surpriza din final: în versul al treilea cititorul este tentat să creadă că moartea, deoarece "nu a sunat", îl ocolește pe octogenarul uitat de Dumnezeu, dar la final află că de fapt moartea l-a înștiințat că vine, prin altă metodă folosită în telefonie ("trimite SeMeSe-uri"); în același timp, reținem și polisemantismul lui "a suna" (cu un sens la propriu și cu altul la figurat), care pregătește foarte bine poanta din ultimul vers. Pe de altă parte, poanta mai are o dimensiune, dată de pluralul "SeMeSe-uri": adică era oricum o poantă foarte bună dacă se spunea că moartea nu a sunat dar l-a înștiințat că vine trimițându-i un SeMeSe; dar pluralul are tâlcuri foarte adânci, în sensul că moartea se poate anunța nu numai direct ci și prin niște semne (semnale) date din când în când...
Excepțional!
La prima văd, de asemenea, o poantă foarte bună, cu surpriza (calambur, în același timp) "o sută... doi" și cu tâlc (adică, dacă senectutea se gată la cincizeci de ani înseamnă că românii îmbătrânesc pe la 40); cu același calambur "o sută... doi" eu cred că se putea construi o epigramă mai simplă și mai plauzibilă, dar de același efect în care să se spună că românii îmbătrânesc (sau își încep senectutea) doar când împlinesc "o sută... doi".
Și celelalte două, chiar dacă sunt, în opinia mea, sub cele analizate, au poante bune și o construcție impecabilă.
Numai bine!
Cornel