Rodean Stefan-Cornel

Domnule Gârda (hai să ne spunem pe nume, că așa e moda pe site), Dane,
Nu vă faceți probleme că și eu mi-am descoperit greșeli, inclusiv în textele publicate până am ajuns cu studiul la problema accentului.
În textul postat nu am putut scrie prea multe, ca să nu-l fac prea greu de citit și de studiat, dar, apropo de \"jUnior\" și de \"juniOr\", spun acum că, în limba română accentul este cu atât mai important, cu cât el poate distinge cuvinte sau forme gramaticale. Iată câteva exemple (\"culese\" de mine, ca și exemplele din text, nu luate sistematizat din vreo carte) în care, cuvinte scrise la fel, înseamnă cu totul altceva, în funcție de accentul în pronunțare:

Afină, afInă; August, augUst; bOxer, boxEr; comEdie, comedIe; compAnie, companIe; cOpii, copIi; copIl, cOpil; filE, fIle; fOlie, folIe; hAină, haInă; jUnior, juniOr; pOsturi, postUri; mIster, mistEr; tOrturi, tortUri etc.

Mulțumesc de trecere!
Cornel

M-am folosit de concepția lui Aristotel(desigur depășită) despre unele arte , pentru a-i explica distinsului nostru coleg, cât mai plastic, termenii \"imitație\", \"simetrie\" și \"simetrie conceptuală\". Desigur că aveți dreptate când spuneți că arta plastică nu doar imită ci și sugerează, iar privitorii interpretează. Dar, până la urmă, în poezie (spre deosebire de pictură, sculptură, dans, de exemplu), autorul intervine cu cuvântul, cu conceptul, pentru o exprimare metaforică, pentru a sugera ceva. De aceea, am înțeles eu, poetica lucrează cu sintagma \"simetrie conceptuală\".
Nici eu nu vreau să polemizez prea mult pe teme de estetică și nici nu ar fi corect din partea dumneavoastră, armele fiind inegale (dumneavoastră sunteți specialist), dar ca gazdă a acestei pagini m-am simțit obligat să răspund. Oricum, să știți că folosirea concepției lui Aristotel în explicarea termenului de simetrie conceptuală nu a fost ideea mea, am luat-o și eu dintr-o altă carte...
Mulțumesc pentru observațiile pertinente, vă mai aștept cu plăcere!
Cornel

Alex, mă bucur că ești de acord cu ideile din textul meu și îți spun cu convingere (pe bază de urmărire atentă a fenomenului) că, de când l-am scris, activitatea în atelier s-a mai îmbunătățit atât din partea membrilor cât și a editorilor. Bineînleles, fac această remarcă nu pentru a pretinde că s-a îmbunătățit datorită mie, ci pentru a înțelege cum a fost atunci când am scris textul, acum trei luni și jumătate, dacă între timp s-a mai îmbunătățit. Cât privește propunerea ta de a fi clasificat \"Subiect fierbinte\", să știi că a fost, mult timp (după cum vezi, textul are peste 1600 de accesări).
Mulțumesc pentru trecere,
Cornel

Dane, nu trebuie să-ți ceri scuze, hai ca acum chiar mă simt jenat.
În legătură cu comentariul tău de la 14.36, mă bucur să consat că ne potrivim și privind modul de căutare a poantelor și, pe tema aceasta ar fi foarte multe de discutat. Când am început să scriu epigrame, în februarie 2006, eu mi-am pus două probleme: pregătirea mea teoretică (să studiez cât mai multe despre epigramă ca gen și despre arta poeticii) și modalitățile de căutare a poantelor. În legătură cu al doilea aspect, poate, tot așa, ca schimb de experiență, odată o să postez ceva la personale, dar până atunci vreau neaparat să spun ceva. Deci, cum căutam eu poantele, la început? Mi-am făcut tot felul de baze de date cu: locuțiuni cu dublu înțeles, expresii antonimice, proverbe, cugetări, aforisme, jocuri de cuvinte cu mai multe înțelesuri etc., etc., etc. Am muncit foarte mult la ele, am răsfoit mii și mii de pagini din tot felul de dicționare (numai DEX-ul cred că l-am luat la mână de vreo câteva ori, cuvânt cu cuvânt, expresie cu expresie), nu-mi pare rău, dar acum, am următoarea convingere: poantele, cu cât le cauți mai mult, cu atât sunt mai \"trase de păr\" sau \"trase la temă\". Vrei să-ți dau exemple de epigrame foarte slabe, trimise de maeștri, la diferite concursuri (tocmai am luat în primire arhiva cenaclului sibian)? De aceea, pe mine nici nu mă prea încântă concursurile la temă stabilită. Și, în strânsă legătură cu ce a fost până acum, altă convingere: cele mai grozave poante sunt cele care au o întorsătură bruscă de situație, ce nu implică nici jocuri de cuvinte, nici proverbe, nici cugetări, nici aforisme.
Bineînțeles că aceste convingeri mi le-am format pe baza datelor pe care le am până acum, nu exclud că poate mi le voi schimba și nu susțin că reprezintă un adevăr științific, statistic.
Cu prietenie, Cornel

Dane, când am citit titlul epigramei tale, în pagina de pe site (fără să o accesez), văzând titlul și subtitlul cu dedicație, m-am gândit imediat că Seneca, atunci când a spus celebrele vorbe cu \"Audiatur...\" s-a referit la acei care judecă părtinitor, neascultând punctele de vedere ale ambelor părți și m-am întrebat pe loc, de ce oare sunt eu nominalizat în subtitlul epigramei tale. Apoi, am citit epigrama și m-am întrebat dacă nu cumva dedicația este apropo de personajul care \"râgâie scârbos\" pe la banchete (asta eu nu cred, că nu am fost împreună la chefuri, dar alții ar putea crede). Citind apoi comentariul tău am dedus că, probabil, subtitlul vrea să mă atenționeze, ca nu cumva să trec fără să citesc acest text, pentru că vrei să-mi ceri părerea într-o problemă privind titlul. Dacă așa este, atunci consideră primele două fraze ale mele ca glumă.
În opinia mea, și acest titlu este puțin \"mai altfel\". Pe de o parte, se poate spune că acest titlu nu este doar funcțional, cu rol de denumire a epigramei (nume de \"botez\"), cod de identificare, ci, în mod evident are un rol conceptual, el se leagă organic de strofa epigramatică și contribuie la poantă.
Deci, ai dreptate, în opinia mea este un titlu conceptual. De ce am spus că este \"mai altfel\"? Pentru că, în timp ce multe epigrame de această factură categorisite \"aforistice\", au titlul nelegat de strofă, în primele trei versuri expun o situație, ori o întâmplare banală din viață, apoi în ultimul vers justifică (bineînțeles, paradoxal, umoristic) acea întâmplare prin vorbe celebre, un aforism sau o sintagmă, la tine acel aforism este chiar titlul. Interesant, dar riscant, pentru că, pentru unii care \"se prind prea repede\" (nu este vorba neaparat de această epigramă) se poate spune că se divulgă poanta înainte de final.
În concluzie, mi se pare foarte bună ideea epigramei (inclusiv a titlului) și în mod interesant realizată.
În schimb, trecând peste glumele de la început, subtitlul este neinspirat. Potrivit uzanțelor foarte bine cunoscute de toți epigramiștii și de cititorii de epigramă, când pui într-un subtitlu \"Domnului...\", înseamnă că împotriva acestuia se îndreaptă \"săgețile\", \"acul\", \"satira\", \"ironia\" ș.a.m.d. și în mod evident, despre el și despre faptele (apucăturile) lui este vorba în text.
În rest, rămânem tot prieteni, ne citim și comentăm cu plăcere,
Cornel

Laurențiule, am înțeles că te speli pe ochi după ce citești anumite catrene, ca să nu te infectezi (adică să nu ți se îmbolnăveasă epigramele, că \"microbul epigramei\", în sens pozitiv, îl ai), dar numai ochii ți-i protejezi?

Fiind băiat inteligent,
Am înțeles, te speli atent
Dar, am la tine-o rugăminte:
Să-mi spui, tu cum te speli... pe minte?

Mulțumesc de trecere, domnule Gârda, totuși eu nu mă bag între dumneavoastră și Bodea, îl las pe el să vă răspundă.

Frate Ioane,
În primul rând felicitări pentru textul de mai sus (deși, la vârsta dumitale, încă n-ar trebui să te preocupe problemele legate de \"Senectute\") și pentru celelalte texte, din ultima vreme! Mă bucur că ți-au mai trecut din unele supărări și ești alături de noi. Promit că o să te vizitez mai des, deși nu de la unul ca mine ai domnia ta nevoie, nici de laude și nici de critici. Oricum, o să profit de faptul că pe Agonia\" suntem colegi.
La mulți ani, cu sănătate!
Cornel

Eu cred că este mult mai bună decât în prima variantă, iar prima strofă, ca introducere, merge perfect. Celelalte două, la cuprins, nu diminuează importanța poantei, fii liniștit.
În legătură cu citirea de catre un coleg a unor texte, înainte de publicare, sau de concursuri, sunt câteva aspecte foarte importante, în opinia mea:
- foarte mulți dau spre citire colegilor texte, să-și spună părerea, dar așteaptă numai părerile pozitive;
- foarte mulți, solicitați la așa ceva, văd greșeli în textele colegilor, dar așteaptă să le remarce alții (dacă s-ar putea să fie un cârcotaș de serviciu, gen Cornel Rodean, că știe el cum să le spună și să le întoarcă, să nu se supere autorul);
- de regulă, cei mai mulți \"critici\" se reped la începători (la noi, la \"Atelier\"), fiindu-le jenă să facă remarci negative la cei consacrați, la \"maeștri\";
- chiar și pentru niște activități \"obștești\", de \"muncă voluntară\", \"de plăcere\", oamenii îmi par destul de intimidați de autoritatea formală, dată de anumite funcții (președinte de cenaclu, redactor de revistă, organizator de festival ș.a.) și de aici, alte \"subiectivisme\";
- relațiile de prietenie (prost înțelese), iar conduc la aprecieri de-a dreptul nesincere (nu subiective).
În toate cele de mai sus, eu încerc să fiu altfel, dacă sunt acceptat bine, dacă nu, nu! Nu duc lipsă de preocupări, de relații, de prieteni!
Avantajul acestui site este că oamenii, necunoscându-se ar putea să fie mult mai sinceri, mai tranșanți în aprecieri.
Cu prietenie, Cornel

În opinia mea este o idee foarte interesantă și foarte bine realizată, fiind condusă cu măiestrie până la poanta cu coronița din ultima strofă. Cred că ar mai fi mers vreo 2-3 strofe, una neaparat ca un fel de introducere.
Dane, spuneai într-un comentariu la \"A-nceput școala\" că \"te luptai\" cu cizelarea unui text (am înțeles că despre acesta era vorba) și că o să-l postezi așa cum este (se înțelegea că mai poate fi îmbunătățit). Având în vedere aceste aspect, îmi aduc și eu o contribuție mică. Pentru a menține ritmul iambic la toate versurile:
- Ca să nu citim \"Unul\" cu accentul pe a doua silabă (nefiresc), propun versul 3: \"În fotbal, unul este mare\";
- Ca să nu citim \"Altul\" cu accentul pe a doua silabă (nefiresc), propun versul 4: \"Iar altu-n imobiliare\";
- Ca să nu citim \"n-are\" cu accentul pe a doua silabă (un pic nefiresc), propun versul 17: \"Și, n-are fata, nici tupeu\";
- Ca să nu citim \"fără\" cu accentul pe a doua silabă (puțin nefiresc), propun versul 27: \"Luptați cu el, făr\' nicio fiță\".
Foarte inspirate versulețe!
Cu prietenie, Cornel

Bună, bună, în opinia mea! Și poanta și prozodia!
Părerea mea (mă scuzați că îndrăznesc, dar am citit niște recomandări de la editori în acest sens) este că postați prea multe și de aceea vi se repartizează în pagina de autor și la atelier unele texte.
Cu simpatie, Cornel

Foarte frumoase, în opinia mea și epigrama postată și celelalte catrene și poezioare!
Doamnă Gold, de ce v-ați oprit cu notele la 8? Cu permisiunea dumneavoastră, voi continua eu. Deci:

Cei cu coroniță, care au fost de nota 10 ajung profesori universitari, care predau celor au fost de nota 9, care au slujbe de la cei care au fost de nota 8, care conduc firme în sectoare administrate de miniștri care au fost de nota 7, care au fost numiți de un primministru, care a fost de nota 6, care a fost propus de un partid cu lideri care au fost de nota 5 și a fost desemnat să formeze guvernul de un președinte care a fost de nota 4, care a fost suspendat prin votul unor parlamentari care au fost de nota 3 și a fost reinvestit în funcție în urma unui referendum la care au participat oameni care au fost de nota 2 și la care au votat în favoarea sa cei care au fost de nota 1.

Sper ca acest text să fie tratat ca un \"pamflet\" (?!)

Cu simpatie, Cornel Rodean

Domnule Bodea,

Zici că lucrezi într-un spital,
Printre microbi, neîncetat?
Atunci, se pare că-i normal
Să fii și tu \"contaminat\".

Mă bucur, domnule Bodea, că sunteți și dumneavoastră printre acei care au luat \"microbul epigramei\".
Dane, ca de obicei (cu foarte, foarte mici excepții) sunt de acord cu tine și de acestă dată. Ioane, mulțumesc pentru analiză și pentru \"P.S.\"(replica doamnei E.R. nu o comentez.
Cu respect pentru toți, Cornel

Mulțumesc, Dane, dar te rog, să nu exagerăm!
Aș putea să dau foarte ușor o replică, poate chiar mai multe laudelor tale, dar nu doresc să îndreptăm dezbaterile și replicile către persoana mea.
De fapt, esența catrenului meu este constatarea (bineînțeles, făcută în mod umoristic, cu poantă) că tot mai mulți scriitori, și începători, dar și afirmați în alte genuri vor să scrie epigramă, unii dintre ei chiar molipsindu-se cu acest \"microb\", ceea ce este foarte bine. Problema este însă, cam cum o spune colegul meu de cenaclu, doctorul Șchiop, într-o definiție a epigramei:

\"Catren subtil, tăios, precis,
Un concentrat de poezie,
Teribil de ușor de scris,
De cei ce n-au habar a-l scrie.

Mulțumesc pentru vizită, Cornel

Păi, eu spuneam că mergea chiar și în prima variantă, dar acum, merge și mai bine! Ca dovadă, faptul că nu mai este în \"Atelier\"!
Felicitări, încă o dată!
Cornel

Nu înțeleg de ce ai schimbat ordinea cuvintelor, dacă ritmul de pronunțare a lui \"mă rog\" este tot ca înainte, cu \"mă\" accentuat și \"rog\" neaccentuat.
În prima varianta, parcă, ai avut:
\"MÃ rog DOAM-ne LÂN-gă VA-tră\",
iar acum ai:
\"DOAM-ne... MÃ rog LÂN-gă VA-tră\".

Dacă doreai să faci modificări, trebuia să le faci astfel încât, citind cu accentul firesc, versul să înceapă cu silabă accentuată, să continue cu neaccentuată, apoi această alternanță să se repete, dar, în cadrul ei, \"mă\" să fie neaccentuat, iar \"rog\" accentuat. Păi, dacă pronunți firesc, fără versuri, neaparat, cum spui \"mă rog\", pe care cuvânt accentuezi?
Oricum, am subliniat că, parcă neregula nu mi se părea chiar atât de mare și se puteau \"închide ochii\".

Foarte interesantă poanta rezultată din trecerea de la \"figurativ\" la \"propriu\" a expresiei \"a scoate ochii\". Felicitări!
Deși epigrama sună în general bine, ar fi totuși o problemuță. Versurile 2, 3 și 4 sunt în ritm trohaic, în timp ce primul este în iambic. Se poate observa că este ceva în neregulă la o citire atentă, cu urechea scuțită, dar ne dăm seama de această mică imperfecțiune și analizând măsura versurilor (față de versul al treilea, cu care rimează, primul vers are o silabă în plus).
O soluție, foarte simplă de remediere, ar fi \"Soața\" în loc de \"Soția\".
Mi-a plăcut!
Cu simpatie,Cornel Rodean

Risc, poate și afirm: Excepțională poantă!. Cuvintele \"bojdeucă\" și \"mucava\" au fost magistral alese pentru a întări poanta! Adică, să fie acolo, o casă, mică, sărăcăcioasă (bojdeucă), dar totuși \"de piatră\", iar \"casa de piatră\" (deja cu celălalt înțeles, de căsnicie trainică, să se mențină în condițiile în care femeia dirijează totul, iar bărbatul este \"de mucava\".
Catrenul \"nu sună rău\", în general, deși încalcă o mică regulă a ritmului (mulți, inclusiv eu, ar spune că s-ar putea trece peste ea, cu atât mai mult cu cât nu vrem să se piardă o poantă remarcabilă). Primul vers începe cu două cuvinte monosilabice. Știința poeticii spune că în această situație, cuvintele se accentuează după cum are interesul cel care face versificația, dar, de regulă, cuvintele mai importante (substantive, adjective, verbe) ar fi bine să fie accentuate, iar celelalte particule, ajutătoare, să fie neaccentuate. În cazul de față, mai important este \"rog\" și mai puțin important este \"mă\"...
Aștept și alte păreri. Până atunci, felicitările mele sincere!

Într-adevăr, nu ai făcut \"aluzie la o persoană anume\", ci i-ai spus direct pe nume: \"Guță\", ceea ce este și mai grav, în opinia mea.
Să știi că orice catren se poate perfecționa, la nesfârșit, până nu se mai înțelege nimic din ce a fost la început și de cele mai multe ori, dorind să \"sune cât mai bine\", se pierde din poantă. Astea sunt riscurile...
Vrei să sune și mai bine? Atunci, șterge semnul exclamării de la primul vers și pune virgulă în loc, șterge punctul de la versul al doilea și pune virgulă în loc, iar versul al treilea scrie-l: \"Dar de privesc la mătăluță\".
În ceea ce privește întrebarea ta, referitoare la \"vacanță\" îți răspund următoarele:
- pentru un om căruia toată viața i-a plăcut, în general, să munceasă, iar acum muncește, în special, doar ceea ce îi place, se poate spune că sunt într-o vacanță nesfârșită;
- la textele tale nu am mai comentat de multișor (normal că ți-a fost dor!), deoarece la ceea ce ai postat în ultima vreme ar fi fost prea mult de lucru și mi-aș fi neglijat alte proiecte (de fapt, dacă îmi aduc bine aminte am mai făcut un comentariu, destul de \"elaborat\", dar a dispărut, cred că ai șters textul).
Cu prietenie

Dane, din ce am mai studiat, știam că titlurile epigramelor pot fi de două tipuri: funcționale, nelegate organic de strofa epigramatică (adică, epigrama s-ar înțelege și cu alt titlu) și conceptuale, legate organic de strofa epigramatică (adică, nu s-ar înțelege poanta fără acel titlu).
Iată că văd acum un alt tip de titlu, care s-ar putea include în ambele tipuri dar, este el însuși o poantă, o epigramă în distih. Este o inovație, mai încearc-o și în alte locuri și vezi dacă este acceptată. Mie mi se pare drăguță, interesantă și benefică ideea.
În rest, epigramă excelentă. Unii (nu neaparat și eu), ar putea spune că la versul al treilea, \"are\" nu prea merge citit cu accentul pe a doua silabă și atunci, poate mai bine ar fi ceva de genul \"Că are-o brută de coleg\", sau orice variantă în care se pune o particulă monosilabică la începutul versului și se leagă \"are\" de \"o\".
Felicitări, încă o dată pentru idee și pentru realizare.
Cornel

Erată:
La punctul 4) se va citi în loc de \"silabă accentuată\", \"vocală accentuată\".