Rodean Stefan-Cornel
Verificat@rodean-stefan-cornel
Născut în 1951. De profesie ofițer (colonel în Ministerul Apărării Naționale, în prezent pensionar). Membru al Uniunii Epigramiștilor din România și al Cenaclului Umoriștilor Sibieni „Nicolaus Olahus" (din 2008 președinte al cenaclului respectiv). Redactor-șef al revistei „ACUS" (Sibiu). Nouă volume de autor, plus unul semnat în colaborare cu alți doi…
Nu-ți ajunge de-o gargară.
(Sorin Olariu)
Cu leul nou știți care-i baiul?
Stați liniștiți, vă spun îndată:
Fiindcă-i \"greu\", el niciodată
N-o să ne \"ușureze\" traiul.
Cornel Rodean
Pe textul:
„Am un leu și vreu să-l beu" de Sorin Olariu
Nici eu nu am reușit acest lucru, dar, având în vedere faptul că dumneavoastră ați relatat ceea ce s-a întâmplat până pe la ora 20, la \"Atrium\" o să spun, foarte, foarte pe scurt că în continuare, în alte două localuri, până aproape de ora 03 (cel puțin) s-a recitat din Marin Sorescu, din Nichita Stănescu, din Miron Radu Paraschivescu, din George Coșbuc și din alți autori, au citit din nou din creațiile lor majoritatea celor prezenți, s-a discutat despre relația dintre nonconformism și antiortodoxism în poezie, despre mit în romanul universal și în cel românesc, despre condiția de azi și de ieri a artistului (în special a poetului), despre filmul asiatic, cultura și civilizația Extremului Orient și despre multe altele...
Dar, pentru că întâlnirea a fost și un adevărat atelier de creație, puțin înainte de miezul nopții cineva (domnul Sămărghițan sau domnul Adrian Suciu, nu am reținut exact) a avut ideea de a se compune un poem prin adăugarea de către fiecare participant a câte două versuri. A început Adrian Suciu și ce a urmat poate o să spună altcineva (Cornel Ștefan Ghica?)...
Bineînțeles, am spus aici doar o parte din ceea ce am văzut și auzit, pentru că dezbaterile și atelierul de lucru au mai continuat și după ora la care m-am retras eu (aprox. 02,30), rămânând în continuare \"pe metereze\" doi participanți.
A fost plăcut, instructiv, necesar!
Felicitări Călin Sămărghițan! Mulțumesc celor din alte orașe pentru că mi-au dat prilejul să-i cunosc și să respir același aer (chiar dacă era cu fum de țigară) cu ei!
Cu prețuire,
Cornel Rodean
Pe textul:
„\"Serile Artgotice\" - cronica 10 ianuarie" de Călin Sămărghițan
Cu același respect,
Cornel Rodean
Pe textul:
„Iubiți-i pe epigramişti" de Culicovschi Gheorghe
Poezia pe care ați postat-o este un foarte frumos prilej de a atrage atenția asupra breslei epigramiștilor. În opinia mea, ea este scrisă cu multă simțire, cu realism și cu înțelepciune. Remarc finalul, cu îndemnul \"Iubiți-VÃ epigramiști\", care \"pică\" excelent după finalurile celorlalte strofe (Iubiți-i pe epigramiști!)
Îmi este foarte greu să fac observații critice la un text de-al dumneavoastră (știind ce activitate bogată aveți ca scriitor și ca animator al mișcării epigramatice), dar fiind direcționat la \"Atelier\", noi, ceilalți membri, suntem invitați să ne aducem contribuția la îmbunătățirea lui.
Deci:
- deși prozodia este în general foarte bună, cred că aveți două scăpări (\"măiestrită\" nu rimează cu \"uită\", este doar o asonanță; versul \"Fie și-o clipă, vă face triști\" este ieșit din ritm având o silabă în plus față de cel cu care rimează);
- la versul \"De cei pictați pe veci nu-i uită.\" cred că ați tastat ceva greșit, deoarece nu este prea clar;
- din câte am înțeles eu, nu este bine să postați mai mult de două texte pe zi (și acesta poate fi un motiv pentru a ajunge la \"Atelier\")
Cu deosebit respect,
Cornel Rodean
Pe textul:
„Iubiți-i pe epigramişti" de Culicovschi Gheorghe
Laurențiu Orășanu are perfectă dreptate când spune că formularea \"O temă liberă\" duce la ambiguități. Poate mai corect ar fi \"Teme libere\" sau \"Teme la alegere\", în niciun caz la singular \"Temă\", pentru că, oricum, din câte știu eu, organizatorii cer aici orice epigrame inedite, pe orice teme. Eu la Reghin nu am trimis, dar dacă o făceam, cele trei epigrame nu le-aș fi grupat pe o temă anume.
Referitor la \"secretizare\":
- eu scriu toate epigramele pe o singură foaie de hârtie (în câte exemplare se cere), pe două coloane; pe o coloană pe cele la tema impusă, iar pe cealaltă coloană pe cele \"la liberă alegere\" (nu știu \"la ce popoare\" a întâlnit Laurențiu Ghiță practica de a scrie doar câte o epigramă pe foaie, sau ce \"filozof practician\" l-a sfătuit așa ceva, dar eu nu am mai întâlnit-o la altcineva, sper să nu se supere);
- în stânga sus, scriu un moto;
- pe un plic scriu acel moto, iar în el pe o jumătate de coală îmi trec datele de identificare cerute de organizator);
- acest plic îl îndoi și îl introduc în alt plic alături de foaia (foile) cu epigrame;
- pe plicul pe care îl pun la poștă trec datele destinatarului, iar la expeditor nu trec nimic.
Tot ca o părere personală spun că poate ar trebui mai multe dezbateri, mai multe schimburi de opinii, mai multă pregătire teoretică și... mai puține concursuri...
Cu simpatie pentru toți cei de mai sus,
Cornel Rodean
Pe textul:
„Chef de Sf. Ion" de Gârda Petru Ioan
Părerea mea (formată și ca urmare a citirii legii dreptului de autor) este următoarea:
În afară de situațiile în care s-a publicat prin tipărire (într-o carte, revistă, ziar etc.) o lucrare își pierde caracterul inedit și dacă a fost comunicată public. Potrivit legii invocate, se consideră comunicare publică orice comunicare a unei opere, direct sau prin orice mijloc tehnic, făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depășește cercul normal al membrilor unei familii și al cunoștințelor acesteia.
În concluzie, site-ul nostru fiind deschis publicului, lucrările postate aici nu mai sunt inedite. În aceeași idee, nu mai sunt inedite lucrările citite pe la diferite festivaluri și cenacluri.
Deocamdată încă nu am timp nici să postez nici să dau replici epigramatice, nici să comentez prea mult.
Cu aceeași prietenie,
Cornel Rodean
Pe textul:
„Chef de Sf. Ion" de Gârda Petru Ioan
Florian, și mie mi-au plăcut epigramele de mai sus, de fapt, am mai spus, îmi place, în general cum scrii, se vede clar că \"ești dotat\" cu tot ceea ce trebuie. De data aceasta nu o să \"cârcotesc\" deloc, e de ajuns cât au făcut-o ceilalți înaintea mea.
Cu prietenie,
Cornel
P.S. Ce faci cu satirele acelea de la \"Atelier\"?
Pe textul:
„Concurs Urziceni 2008" de florian abel
Felicitări pentru efortul de a reproduce acest articol și de a face cât mai cunoscută realizarea deosebită de a înființa un club al umoriștilor la Constanța. Mă bucur și pentru faptul că \"Agonia\" a facilitat demersurile lui Dan Norea și că, tu (potrivit aprecierilor sale) ești un membru de bază, după ce inițial te-a cunoscut pe acest site; mă alătur, din toată inima, felicitărilor și urărilor pe care ți le adresează.
Dane,
Mulțumesc pentru onoarea pe care mi-ai făcut-o în comentariul tău, afirmând că, în eforturile tale de documentare pe la președinții de cenacluri existente în țară, eu ți-am fost \"de cel mai mare ajutor\"; și eu am învățat multe în relațiile cu tine și cu ceilalți oameni valoroși cunoscuți pe \"Agonia\" și sunt dispus în continuare la colaborare.
Cornel Rodean
Pe textul:
„Prăvălia cu Umor" de Ruse Ion
La început o să-ți spun ce cred că \"nu dă bine\" și motivele pentru care, în opinia mea, această poezie nu este postată \"mai la vedere\", pe listele principale:
- ultimul vers din strofa a șaptea, în care se fac referiri la mama unui personaj al satirei, ceea ce nu este prea corect;
- primele două versuri din strofa a șasea, în care \"se atacă\" defecte fizice ale aceluiași personaj, ceea ce nu prea se admite în literatura umoristică, din câte știu eu.
În rest, sunt câteva poante tare, tare bune, în opinia mea:
- \"Fără de cap, talent, fără picioare, Ci numai cu zeroul dintre ele\";
- \"Conduce, beat, o țară, cu-n picior,(pe celălalt și-l bagă-n ea de țară);
- \"Cu-o mână face parastas la flotă, Cu alta,-arată-un deșt spre DNA\".
Și, în final, cred că trebuie remarcată, din nou, calitatea deosebit de bună a versificației, firescul curgerii versurilor, tonul și limbajul perfect adaptate mesajului. Sau, după cum ar spune alții \"Talent cu carul!\"
Te mai caut cu plăcere!
Cornel
Pe textul:
„Suntem mai tari decât americanii" de florian abel
Interesante informații, foarte frumos text, mai ales în partea a doua, începând cu \"Am să remarc...\". De acord și cu comentariul tău din 14 dec. de la ora 19.29, mare dreptate ai!
Dacă nu ai citit, îți recomand călduros (și altora, care sunt interesați) serialul din \"Academia Cațavencu\", scris despre Nichita Stănescu de Ștefan Agopian (deja au fost cred că aproape 10 episoade). Sunt câteva episoade în care se analizează și evoluția ulterioară a celor care au stat prin preajma lui Nichita Stănescu și în mare parte, în acest serial se demonstrează ceea ce ai afirmat tu în acest comentariu.
Cornel
Pe textul:
„Nichita Stănescu - încă 25 de ani împreună" de Ioan Jorz
Consider că domnul Sămărghițan a surprins și a evidențiat foarte bine spiritul manifestării, dar doresc să fac o completare la excelenta cronică pe care a scris-o. Mie mi se pare demn de subliniat faptul că la această manifestare au fost prezenți, au luat cuvântul, s-au cunoscut iubitori ai lui Nichita de vârste foarte diferite, începând cu cei de 16-17 ani, continuând cu cei de 20, de 30, de 40 și încheind cu cei de 50 și 60 de ani. Și dacă atmosfera a fost ideală pentru lectură, pentru dezbateri, pentru comunicare, meritul a fost nu numai al lui Nichita Stănescu, dar și al inițiatorului și moderatorului acestei manifestări, domnul Călin Sămărghițan, căruia îi mulțumesc și pe această cale.
Mulțumesc și Laurei Cozma pentru amabilitatea din comentariul său și o asigur că și eu am avut plăcerea să cunosc niște oameni \"faini\", între care se număra și domnia sa.
Cornel Rodean
Pe textul:
„Serile artgotice - cronică 13 decembrie" de Călin Sămărghițan
S-a-ntâmplat, și nu o dată,
Nu la mine - în lemn bat -
El cu plata, ea... cuplată
Cu un alt bărbat.
Cornel Rodean
Pe textul:
„Un cuplu la bijutier" de Laurentiu Ghita
admisă, chiar de nu îngheață; știți
de ce? Fiindcă spun aici \"prezent\"
doar indivizi ce-s, oricum, amețiți...
Cornel Rodean
Pe textul:
„Din legile fizicii" de Laurentiu Ghita
Atropa, cred că împreună
Am face-o treabă foarte bună
Și îți explic de ce, că nu mi-e greu:
Tu ai un DEX, iar INDEX am și eu...
Cornel
Pe textul:
„Fost-ai, lele…" de Atropa Belladona
Este plin de înțelepciune, de umor și, să nu uităm figurile de stil (mai ales comparațiile) foarte bine cuprinse în acest poem.
Prozodia mi se pare perfectă, cu un ritm iambic fără de cusur, cu metrica de 7 picioare (6 și jumătate), cu cezura pusă exact după 3 picioare și jumătate la fiecare vers, cu rimele foarte bune.
Atenție la tastare (\"încruntarea\", nu \"încruntare\" și \"văd\", nu \"vâd\")!
Ar mai fi o problemă, poate n-am înțeles eu bine: în prima strofă, vă adresați la plural (mai multor oameni) apoi treceți la singular (și vă \"războiți\" cu unul singur)...
Cu admirație,
Cornel Rodean
Pe textul:
„Sonetul liliputanului atotștiutor" de Ionut Popa
Dorin Goian, Mirel Rădoi -
Când n-au probleme la picioare -
Cu siguranță-s încă doi
Recomandați la Apărare.
Culmea, am uitat să scriu această propunere de la început, tocmai eu, care am lucrat în acest minister și sunt și stelist vechi (de dinainte de a intra în Ministerul Apărării).
Cornel
Pe textul:
„Câteva propuneri..." de Gârda Petru Ioan
Îl ascultăm cruciți, ca tâmpii,
Cum individul dă din gură;
E clar că omul \"bate câmpii\",
E bun, deci, la Agricultură.
Altă propunere la punctul 5
\"Bronzat\" și mirosind a fum,
Apare-un tip de printre corturi;
Trăind de-o viață doar \"pe drum\".
Soluție e la Transporturi.
Soluție pentru un alt minister
Cu mușchi de-oțel ce impresionează,
E \"culturist\" cu premii foarte multe,
Din mâna lui, doar \"Domnul\" te salvează;
Să-l punem la Cultură și la Culte.
Ultima propunere, deocamdată
Intrați în criză - ce năpastă! -
Vă spun ce mi se pare mie:
În general, doar o nevastă
E bună la Economie.
Am făcut aceste propuneri fără nicio \"negociere\", pe loc, sper să nu fi comis greșeli prea mari.
Cornel
Pe textul:
„Câteva propuneri..." de Gârda Petru Ioan
Excelent, în opinia mea, în contextul dat, calamburul \"stil ou\" și, dacă ați fi scris \"stilou\" fără pauză, nu numai că ar fi fost ușor de ghicit, dar nu ar fi avut farmecul calamburului! Și ca să eliminăm confuziile, \"Bravo, Ioane\" din comentariul dumneavoastră, cred că se referă la domnul Gârda (și domnul Ruse, care, nu a ghicit, chiar dacă a scris un catren drăguțel, are prenumele tot Ion).
Cu respect,
Cornel Rodean
Pe textul:
„Cine este?" de Luchi Tenenhaus
Cu respect,
Cornel Rodean
Pe textul:
„Mulțumesc" de Jianu Liviu-Florian
La prima temă:
1 - poanta neclara;
2 - poanta neclara;
3 - poanta foarte buna, dar primul vers este iesit din ritmul iambic al catrenului, inca de la inceput;
4 - epigrama foarte buna (mi se pare mie, contrar a ceea ce spune Calimero, s-ar putea să greșesc);
5 - nu are poanta deloc, este doar o constatare.
La a doua temă:
1 - poanta foarte buna, dar, într-adevăr, așa cum spune și Calimero, rima dintre potcap și cap este slabă, în sensul că exploatează două cuvinte din aceeași familie (potcap = acoperământ la cap);
2 - poanta bună dar veche, iar la primul vers este o mica problema de ritm;
3 - poanta bună dar veche, atenție la ortografie (se scrie \"vreun\", nu \"vre-un\";
4 - epigrama foarte buna;
5 - poanta bună dar veche, iar primul vers are o mica problema la ritm.
O completare referitoare la imperfecțiunile de ritm:
Am constatat că atunci când imperfecțiunile datorate accentuării greșite sunt pe la mijlocul versului, parcă sunt mai greu sesisabile, sau, uneori se pot justifica prevalându-ne de cezură. Dar dacă acestea sunt la început de vers, atunci mi se par mai evidente (la \"Fire\", accentul firesc este pe prima silabă, nu pe a doua; exact aceeași problemă este la \"Despre\" și la \"Are\").
Cu cele mai bune intenții,
Cornel Rodean
Pe textul:
„Concurs Urziceni" de Ruse Ion
