Un cuplu la bijutier

Cu sau fără datină,
Se întâmplă, câteodată,
Să plătească platină
La o platinată plată.

Mereu uzez de șmecherii,
Când vreau ceva, ce sfadă!
(Nu vrea să-mi ia bijuterii,
Că-s eu, destul, podoabă).

I-am dat cadou o nestemată,
După care se omoară
Și am acuma pe cap, iată,
Ditamai... piatra de moară.

Iar eu, perfect nedat ispitei,
Așa cum toți mă știți, galant,
I-am luat și eu recent, iubitei,
Vreo doua platini...de Trabant.

Tu nu pierzi vremea de pomană
Și-ntotdeauna, ești în vervă.
Vedem cu toți că ești în \"pană\",
Dar la Trabant... nu ai rezervă.

Din păcate...

S-a-ntâmplat, și nu o dată,
Nu la mine - în lemn bat -
El cu plata, ea... cuplată
Cu un alt bărbat.

Cornel Rodean

Tu nu pierzi vremea de pomană
Și-ntotdeuna ești în vervă
Vedem cu toți, că ești în \"pană\",
Dar la Trabant... nu ai rezervă.

Un amic, nebun pescar,
Frecventează o gagică
Și, cum nu are salar,
O plătește cu... plătică.