Rodean Stefan-Cornel
Verificat@rodean-stefan-cornel
Născut în 1951. De profesie ofițer (colonel în Ministerul Apărării Naționale, în prezent pensionar). Membru al Uniunii Epigramiștilor din România și al Cenaclului Umoriștilor Sibieni „Nicolaus Olahus" (din 2008 președinte al cenaclului respectiv). Redactor-șef al revistei „ACUS" (Sibiu). Nouă volume de autor, plus unul semnat în colaborare cu alți doi…
Risc, fiind primul comentator, dar, pe de altă parte este bine, că astfel nu voi fi influențat de nimeni.
Cel mai mult mi-a plăcut al treilea. Văd, parcă, un apus de soare, pe culmea dealului și un bărbat matur (între vârsta a doua și a treia), urcând poteca. Pe de altă parte mi se sugerează faptul că acel \"apus\" (în sensul de început al sfârșitului) îl găsește pe bărbat la apogeu, pe \"culme\", dându-ne un sentiment de împlinire, de liniște... de aceea el urcă, sigur pe el, spre \"toamnă\". Excepționale construcțiile antonimice \"apus-culme\" și \"urcă-toamnă\".
Dacă am înțeles \"bazaconii\", nu ești tu de vină, poate sunt doar eu și \"toamna\" spre care urc...
Cornel
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
Și eu doream să spun cam aceleași lucruri, ca Dan, cu precizarea că mie mi-au plăcut mai mult \"Pila\" și \"Mamoșul\". În plus, aș vrea să subliniez următoarele:
Cât de firesc curge totul în versurile de mai sus! Nu este nevoie să \"rostim sacadat\" pentru a vedea care este ritmul, nu este nevoie să \"folosim degetele\", pentru a măsura versurile! Pe lângă corectitudinea aspectelor prozodice, este vorba și de un \"ritm interior\", de aspectul eufonic, de felul în care sună totul!
Cât de clare și de concise sunt toate exprimările, ce limbaj simplu, nesofisticat! Nu este nevoie să ne spunem părerea câte 4-5 colegi asupra ceea ce a vrut să spună autorul, despre sensurile unor cuvinte!
Cu aceeași admirație,
Cornel
Pe textul:
„Definiții epigramatice" de nicolae bunduri
2. Dane, intenționat am încălcat regula de care spui, ca să arăt că ghicitoarea are mai multe variante (adică are probleme de construcție), deși eram aproape sigur că prima este cea la care s-a gândit colegul nostru (cea pe care am și menționat-o la început).
3. Mie mi s-a întâmplat de câteva ori ca, revenind la text, ca să dau răspunsul la o ghicitoare, să-l găsesc dat de Dan Norea sau de Nelu Gârda, așa că... de acum înainte nu mă mai străduiesc...
Cornel
Pe textul:
„Ghicitoare" de bodea emil felician
Mai sunt case binecuvântate, ciudate și oarecum deschise pentru oricine: Casa căsătoriilor... Casa de toleranță... că cele de ajutor reciproc, de asigurari, de sanatate, de pensii or fi binecuvântate și ciudate, dar nu sunt deschise pentru toată lumea.
Cornel
Pe textul:
„Ghicitoare" de bodea emil felician
În legătură cu ce spunea Florian Abel despre originalitatea poantei, stai liniștită că, pe măsură ce vei citi, vei studia mai mult, pe măsură ce vei fi mai mult prezentă în acest fenomen, singură o să-ți dai seama că anumite teme, motive sau poante nu mai merită să fie exploatate.
Acum, referindu-mă concret la epigrama ta, mie, sincer, din câte știu, poanta, după cum ai construit-o tu, nu mi se pare uzată. În opinia mea și după cunoștințele mele (repet), cele mai cunoscute poante despre \"care și boi\" sunt altele (în primul rând cele care spun, în diferite modalități \"carul mare și carul mic sunt în cer, iar boii sunt pe pământ\"). Epigrama ta mi-a plăcut deoarece nu se limitează doar la jocul de cuvinte \"car cu boi - boi cu carul\" ci, merge în profunzimea lui, atacând o realitate, faptul că pe lume sunt mulți \"boi\" (\"boi cu carul\"). Mergând mai departe, poanta este bună, deoarece Grigorescu nu se referă la \"boi\" în general ci la cei care merg prin muzeele de artă doar pentru că \"așa dă bine la imaginea lor\". Versul scurt la sfârșitul epigramei mi se pare de asemenea, de efect. Prozodia și limbajul sunt, de asemenea corecte, nu mai sugerez și eu alte modificări, că, înțeleg din celelalte comentarii, ai mai făcut deja unele.
Cornel
Pe textul:
„La Galeria de Artă" de Vali Slavu
Câteva scurte păreri:
- ideea acestui grupaj este deosebit de interesantă și, de ce nu, se poate relua și dezvolta;
- catrenele sunt demne de remarcat, iar mie mi-au plăcut toate, cu următoarea observație, care nu este neapărat critică sau \"cârcoteală\": catrenele cu Moise, Goya și Picasso mi se par puțin \"prea criptate\" pentru publicul larg;
- la catrenul cu Picasso, eu aș evita \"are\" cu accentul pe a doua silabă (mie nu-mi sună bine); variante sunt foarte multe, îți dau una, pe loc, poate nu grozavă: \"Normal, că are-urechea sub călcâi\".
Cornel
Pe textul:
„Galeria de artă" de Dan Norea
Cu haine noi în orice săptămână,
Bărbatul ei plătește, rabdă, tace
Și tot în fundul gol o să rămână!
Cornel
Pe textul:
„În doi peri" de Constantin Iurascu Tataia
Cornel
Pe textul:
„Salvarea!" de Constantin Colonescu
Deoarece am văzut că în ultima vreme Vali Slavu a fost zile în șir agent de serviciu la \"poliția prozodiei\" (și a fost foarte harnică, activă și atentă, atât pe pagina principală cât și la atelier), m-am gândit să o mai schimb și să te rog eu să verifici măsura versurilor 1 și 3.
Cu aceeași prietenie,
Cornel
Pe textul:
„Salvarea!" de Constantin Colonescu
Doar de regimul de slăbit mă țin,
Deci, rogu-te, Emile, fă-mi favoarea
Și... mai slăbește-mă... și tu, puțin...
Bineînțeles că nu mă deranjează trecerea ta, iar \"slăbește-mă\" nu înseamnă chiar \"lasă-mă în pace\", este doar de dragul poantei cu jocul de cuvinte respectiv...
Cornel
Pe textul:
„Omonime înșirate… (2)" de Rodean Stefan-Cornel
Prozodia mie mi se pare foarte bună; faptul că la prima strofă versurile 1 și 3 nu rimează, nu mi se pare un neajuns mare, în condițiile în care mesajul este transmis într-un mod atât de frumos (altfel spus, a meritat această abatere de la regulile prozodiei; într-adevăr, poate nu apare bine ca la patru strofe să rimeze toate versurile, iar la una să rimeze doar două versuri, dar, în condițiile date mi se pare că este cel mai bun exemplu în care se poate accepta o licență poetică de acest fel).
Felicitări!
Cornel Rodean
Pe textul:
„Poezia" de Elia David
Ritmul, bazat pe picioare metrice bisilabice, în trohei, cu măsura relativ scurtă a fost foarte bine ales, versurile curg și sună foarte bine. Sunt totuși unele foarte mici abateri de la regulile prozodiei, dar cred că autorul le știe, și le-a asumat, iar la o poezie de 14 strofe, unii spun că se acceptă; este vorba de asonanța \"Luna-numa\", de accentuările greșite la: \"Cară-n deal, cară la vale\" (al doilea \"cară\") \"Ocupați de politică\" (la \"politică\") și de o despărțire greșită în silabe la \"Nu mai zic de pensionare\" (corect \"pen-si-o-na-re).
Repet, aceste mici licențe sunt acceptabile, nu sunt greșeli mari, eu le-am arătat din prietenie, și pentru varianta în care autorul le-a scăpat fără să-și dea seama și acum ar dori să le corecteze.
Cu toată prietenia și admirația și... bine te-am regăsit, Valeriu, că parcă nu te-am mai citit de ceva vreme!
Cornel
Cornel
Pe textul:
„Elevatorul" de Valeriu Cercel
Ca să nu creadă cineva că ne-am înțeles să ne lăudăm reciproc, în acest comentariu îmi voi scoate la iveală spiritul critic, \"cârcotaș\".
1. Încă de la începutul textului tău pornești de la premise false și afirmi că a avea papagal este un semn de prosperitate. Din contră, eu știu că cei care \"au papagal\" sunt, de regulă, nevoiași; nu ai auzit niciodată că \"Vorba lungă este sărăcia omului?\".
2. Apoi, spui că puii de papagal învață de mici să dea din plisc de la adulți, dar omiți să precizezi ceva foarte important: că, la maturitate, în mod paradoxal, tocmai după ce le crește ciocul, papagalii din subspecia \"Polliticus\", le impun tuturor celorlalți să facă \"Ciocu mic!\".
3. Vorbești de papagalii care au zburat peste graniță și cu acest prilej le discriminezi pe papagalițe și nu spui o vorbă despre faptul că ele duc faima țării peste hotare; de ce nu amintești de faptul că papagalițele din România ajunse acolo sunt printre cele mai bune \"păsări de noapte\", că \"păsăricile\" românești aduc o mare parte a venitului național, sub formă de euro trimiși în țară?
4. Faci clasificări, vorbești de specii și subspecii și uiți de o subspecie foarte numeroasă; cum poți fi atât de superficială, încât vorbind de papagalii care tezaurizează bijuterii, să nu spui nimic de subspecia \"Papagallo Rromanes\", sau \"Papagallo Rromes\" (în românește această specie este trecută și în DEX, la pag. 746 și se numește \"papagal-țigănesc\")?
Mă opresc deocamdată, că am fost prea dur și știu că ești o fire sensibilă!
Cornel
Pe textul:
„Papagallo Romanus" de Atropa Belladona
Cât privește jocurile de cuvinte de mai sus, eu încerc:
- să fie niște abordări originale;
- să aibă o \"acoperire\" în realitate, să nu fie \"gratuite\", adică de dragul jocului de cuvinte în sine;
- să fie un bun prilej de cunoaștere aprofundată a limbii și de pregătire a minții pentru alte creații.
O să mai postez și sub alte forme și în alte feluri de abordări, deoarece pe mine mă incită și mă amuză, iar în acest domeniu am resurse destul de consistente...
Cu prietenie,
Cornel
Pe textul:
„Omonime înșirate… (2)" de Rodean Stefan-Cornel
A fost o adevărată încântare, mulțumesc!
Cornel Rodean
Pe textul:
„Cîrciuma lui Bicuță" de Liviu Nanu
Recomandat\"Cu gura-ți enervantă
Îți spun eu ce să faci,
Ai doar o variantă:
Încep să strig... or\'taci!\"
În opinia mea, un calambur de un asemena tip, realizat prin alipirea unul de altul a două grupuri de litere (sunete) distincte pentru a realiza un cuvânt, în mod obligatoriu trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
1. Fiecare din cele două grupuri trebuie să aibă un înțeles clar; în cazul de mai sus sunt cuvintele \"or\' (ori)\" și \"taci\", care citite separat, au fiecare câte un înțeles; din păcate, chiar și pe acest site am văzut calambururi realizate prin alipirea la un cuvânt a unui grup de litere fără înțeles, doar ca să rezulte un altul potrivit poantei (repet, mă refer la acest tip de calambur, nu la acela în care se alipește, se introduce în interior, sau se scoate o literă).
2. Construcția rezultată să aibă înțeles în limba română (cuvântul \"ortaci\").
3. Jocul de cuvinte realizat să fie \"acoperit\" de o situație reală (se știe situația la care face referire epigrama de mai sus).
4. Fiecare cuvânt, atât cele două cât și cel rezultat trebuie să aibă importanță în realizarea poantei (nu mai explic aici poanta rezultată, dar se îndeplinește foarte bine și această condiție).
Să mă scuze rebusiștii, dar în explicațiile de mai sus, intenționat nu am folosit termeni de specialitate enigmistică, pentru a fi accesibile epigramiștilor care nu sunt și rebusiști.
Felicitări, Dane!
Pe textul:
„Minerii" de Gârda Petru Ioan
Dane,
Dacă ai reușit să faci un subiect interesant și plăcut la citit din niște fapte cotidiene, comune, banale chiar, asta este deoarece ai mare talent epistolar și punctul forte în aceste scrieri este la tine autoironia. Felicitări!
În altă ordine de idei, epigrama ta, găsită pe un blog, are o poantă excelentă, în opinia mea, dar vezi că, dacă respectiva doamnă sau domnișoară știe sau învață prozodie, o să te ia și pe tine la instrucție cu picioarele, nu numai pe iubitul ei, că... versul al treilea are probleme cu ritmul (cu picioarele metrice) și ar fi păcat pentru cartea ta...
Cu aceeași admirație și prietenie,
Cornel
Pe textul:
„Cu inboxul la vedere" de Dan Norea
Domnule Deliman, aștept să văd dacă rugămintea dumneavoastră \"dați-vă cu părerea, vă rog!\" va fi urmată și de alte comentarii (în afară de cel al lui Vali). Până atunci, eu nu mai comentez, că mi-am spus părerea.
Succes pe mai departe!
Cornel Rodean
Pe textul:
„Unui impotent" de Deliman Leontin
De îmbunătățitÎn altă ordine de idei, bancul cu Stalin este nemaipomenit de bine plasat, iar întreaga scenă legată de oxigen mi se pare excelentă; foarte interesantă și poanta cu nevestele împăraților. Acum, că s-a trecut la alt plan, la altă poveste (cu filmul) nu mai încerc să intuiesc nicio urmare. Aștept cuminte...
Cornel
Pe textul:
„Cîrciuma lui Bicuță" de Liviu Nanu
Recomandat1. Textul nu conține cuvinte vulgare, iar faptul că totuși ați încadrat la această categorie catrenul vă poate aduce sancțiuni (citiți cu atenție regulamentul și o să-mi dați dreptate).
2. Varianta lui L.I.M. este în mod evident mai bună, deoarece are o construcție lingvistică mai clară și, foarte important, are ritmul bun.
3. Din păcate, primul vers nu rimează deloc cu al treilea, între \"aba\" și \"agra\" fiind diferențe foarte mari (dacă doriți puteți citi notele mele de studiu referitoare la ritm, rimă și la alte probleme, postate sub titlul \"Învățăm împreună).
4. Poanta este oricum slăbuță (de fapt nu prea este), este de fapt un îndemn firesc sau o constatare, adică, dacă ești impotent, înainte de a-ți cumpăra prezervativ, normal că este bine să-ți cumperi un stimulent.
5. Cred că ar fi bine să fiți mai activ pe site, în sensul să interacționați mai mult cu epigramiștii și cu ceilalți \"agoniști\", să intrați mai des pe la alte texte, să vă spuneți părerea, să comentați, ca, la rândul dumneavoastră, fiind mai cunoscut, să primiți mai multe vizite la textele pe care le scrieți.
Bineînțeles, sunt opinii personale, nu este obligatoriu să țineți cont de ele, eu le-am exprimat cu cele mai bune intenții.
Cornel Rodean
Pe textul:
„Unui impotent" de Deliman Leontin
De îmbunătățit