Poezie
Haiku
Din primăvară până-n toamnă
1 min lectură·
Mediu
cântec de fluier -
din pădure ecoul
unui singur cuc
zori de vară-n geam -
o dâră de lumină
pe vis de copil
apus pe culme -
pe potecă bărbatul
urcă spre toamnă
0104317
0
Din primăvară până-n toamnă
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Risc, fiind primul comentator, dar, pe de altă parte este bine, că astfel nu voi fi influențat de nimeni.
Cel mai mult mi-a plăcut al treilea. Văd, parcă, un apus de soare, pe culmea dealului și un bărbat matur (între vârsta a doua și a treia), urcând poteca. Pe de altă parte mi se sugerează faptul că acel \"apus\" (în sensul de început al sfârșitului) îl găsește pe bărbat la apogeu, pe \"culme\", dându-ne un sentiment de împlinire, de liniște... de aceea el urcă, sigur pe el, spre \"toamnă\". Excepționale construcțiile antonimice \"apus-culme\" și \"urcă-toamnă\".
Dacă am înțeles \"bazaconii\", nu ești tu de vină, poate sunt doar eu și \"toamna\" spre care urc...
Cornel