Rodean Stefan-Cornel

Ajungând câteva minute prin \"Agonie\" și trecând în primul rând pe la prieteni, zic și eu:
- sper, din toată inima și cu tot respectul pentru cei implicați că, atunci când Nae Bunduri a scris \"Deci, Ioane e bine!\" s-a referit la ultima frază din comentariul său, aceea despre numărul mare de concursuri și despre concentrarea la temă și nu s-a referit la calitatea catrenului de mai sus;
- părerea mea e că nu doar tema (sau motivul, sau pista) pe care s-a realizat poanta este bătătorită ci că poanta însăși este supercunoscută din snoave, bancuri și cântece \"deocheate\" de petrecere; oricum, mie nu mi-ar plăcea această poantă nici dacă ar fi originală;
- în plus, din punctul meu de vedere, ambele variante au o greșeală mare de construcție lingvistică; din moment ce al doilea vers este pus între paranteze orizontale, ar trebui să fie o legătură firească (de continuitate) între primul și al treilea vers; în acest sens, primul vers încheindu-se cu \"degajând\", al treilea vers nu poate avea la începutul său \"Și\"; mai concret, al treilea vers trebuie să înceapă cu \"Îmi place...\", nu cu \"Și-mi place\"; sau, dacă am vorbi neversificat am spune: \"...degajând călduri, îmi place mai mult când...\" (al doilea vers, din moment ce este între paranteze, reprezintă doar o explicație suplimentară).
Cornel

Laurențiu,
Îmi aduc aminte că atunci când ne-am întâlnit prima dată (la Vișeu) am auzit de la tine câteva epigrame foarte frumoase pe tema taxelor și impozitelor (premiate, parcă) și acum văd că recidivezi (nu știu dacă și cu premiul). Ultima din grupaj este nemaipomenită, în opinia mea! Deci, românul s-a născut \"poet\" (adică visător, romantic, boem etc.) da-l aducem noi cu picioarele pe pământ, la cele pragmatice, făcându-l contribuabil; frumos!
Interesante ideile și pentru celelalte catrene.
De acord cu aprecierile anterioare despre epigrama cu copilul.
Ar mai fi niște nuanțe la prozodie, legate de accentuare (\"Numai\", \"Cu-alt\", \"Nu este\") dar versurile sună, totuși, în general bine.
Toate cele bune!
Cornel

Ioane,
Ești nemaipomenit! Tot timpul \"pe fază\" la evenimentele politice, sociale, mondene, tot timpul atent la ce se întâmplă prin \"Agonie\" și cu o inspirație nesecată! Nici nu a zis bine Dan că o să compună un grupaj pe tema și în ideile discutate, că tu deja ai și trecut la treabă! Îți \"merge\" mintea, felicitări, catrenul este hazos!
Îmi dau seama din celelalte comentarii că deja ai făcut ceva modificări la postarea inițială și, dacă tot ai început cu \"ajustările\" (ca de obicei, te grăbești), întreb și eu, fără supărare:
Nu cumva primul vers este \"Mi-a zis de fi\'miu-nvățătoarea, iar\"?
Așa cum apare la tine se cam \"împiedică\" ritmul.
Cu prietenie,
Cornel

...câteva cuvinte:
- mi-au plăcut toate, cu excepția primei (deși pare bine construită, nu agreez motivul adresării către juriu, iar poanta mi se pare, oricum, puerilă);
- un plus pentru \"Confesiunea...\" (mare, mare tâlc!);
- de acord că s-a reușit o abordare oarecum originală pe tema impozitului pe prostie (se poate înțelege că omul plătește impozit nu numai pe prostia de a se însura dar și pe aceea de a-și fi plătit impozitul, că doar astfel și-a cunoscut viitoarea soață, nu?!).
Felicitări!
Cornel

Foarte mult mi-au plăcut toate, cu deosebire primul și ultimul!
Cu regret o spun, doar un sentiment de \"oarecare bun simț\" mă împiedică să las o steluță (deși citesc cu mare plăcere haiku și am acumulat unele cunoștințe teoretico-metodologice în domeniu, deoarece nu am scris niciodată așa ceva, las pe alții mai în temă să pună distincțiile cuvenite).
S-a comentat foarte frumos și de ceilalți colegi, mie nu-mi mai rămâne decât să adaug:
- foarte interesant mi se pare la primul tristih primul vers; putea să fie și \"drum abandonat\", sau \"sosea-n ruină\", dar nu ar fi avut același efect; nimic nu ne duce mai bine cu gândul la \"trecere\" (apropo și de comentariul Florentinei), decât podul;
- la al treilea haiku eu văd o excepțională opoziție între planuri, subliniată tot de primul vers; firele de iarbă puteau să iasă printre scândurile oricărui obiect, dar... \"barca pe uscat\" este ceva magnific; cum altfel, din moment ce \"a trage barca pe uscat\" știm ce semnificații are în contradicție cu speranța, cu reușita în viață sugerate de firele de iarbă care \"izbucnesc\".
Felicitări!
Cornel

Inițial mi-am spus că nu o să scriu niciun comentariu la acest text, din două motive simple: faptul că eu nu am trimis nimic la acest concurs; timpul scurt pe care l-am alocat în aceste zile \"Agoniei\".
Dar, spun pe scurt:
- primul catren nu mi-a plăcut din niciun punct de vedere: nici ca temă-motiv, nici ca poantă, nici ca mesaj, nici ca prozodie; și pentru că Nelu Gârda zicea că nu prea e clar cine sunt \"ăia micii\", în opinia mea, oricum este rău: dacă nu se înțelege nu este bine, iar dacă se înțelege (eu am înțeles) este... și mai rău;
- în schimb, ultimele două cred că sunt de mare efect, mai ales dacă se citesc în public; oricum eu m-am amuzat și la citirea lor, felicitări (ambele au poantele construite pe același schelet \"temă-motiv\" și nu ar fi lipsit de interes să extinzi proiectul și să faci un grupaj despre copiii \"întârziați\" la școală); remarc în mod deosebit abordarea inspirată a temei în aceste două catrene, în opinia mea \"pedepsirea\" cu sensul dat de tine fiind, din start, mai hazoasă (indiferent de construcție și de poantă) decât pedepsirea \"clasică\" prin bătaie;
- referitor la cum se scrie \"moto, sau motto\", părerea mea este că avem de-a face cu o discuție inutilă, din moment ce reglementările actuale sunt foarte clare și nu permit decât o singură variantă (vezi DOOM, pag. 656, adică \"moto\").
Toate cele bune!
Cornel

Domnule Maxim,
Catrenele postate mai sus nu sunt epigrame, deoarece acestora le lipsește ceea ce este mai important pentru o epigramă, adică poanta. Chiar dacă toate sunt pe o temă de actualitate, care se pretează la diferite scrieri umoristice, ele prezintă doar niște constatări, unanim recunoscute. Dar, poanta ar trebui să fie o surpriză, o \"întorsătură\", un joc de cuvinte, un paradox, exploatarea unui polisemantism ș.a.m.d.
De asemenea, având în vedere faptul că epigrama are doar câteva versuri, acestea ar trebui să curgă perfect, fără poticneli de ritm și cu rime cât mai bune (ceea ce la dumneavoastră nu se întâmplă). În acest sens, dacă rostim cuvintele pe silabe, cu accentele firești din limba română, trebuie să alterneze silabele accentuate cu cele neaccentuate. Atenție, totodată că \"nasoale\" nu rimează cu \"silicoane\". Iar renumele este \"național\", nu \"națională\".
Mi-am exprimat aceste opinii cu cele mai bune intenții și cu speranța că vă vor folosi.
Vă doresc succes în continuare.
Cornel Rodean

Foarte interesantă creație, în opinia mea!
Sunt convins, de asemenea că s-a muncit mult pentru a fi cuprinse în aceste strofe atât de multe denumiri din Carpați și pentru a urmări, pe tot parcursul poeziei, un spirit satiric, ironic și aluziv.
Mi-au plăcut, cu deosebire, ca jocuri de cuvinte: \"Babele, bătu-le-ar Toaca\"; \"C-au uitat ce e Găina, ori, ce-i ăla…Penteleu\"; \"cât o duc, ei, de Rarău\" (aici, eu aș fi pus în paranteză \"Ra\", pentru a sublinia calamburul); \"nu i-au luat pe Făgăraș\" (la fel, aș fi pus în paranteză \"gă\"); \"îi ciordiră Scărișoara\"; \"umblă Sfinxu’, Tâmpa\"; \"Dă-i în, Peștera Muierii !\".
Din păcate, densitatea de jocuri de cuvinte cu denumiri geografice este însoțită și de o oarecare incoerență (acesta a fost riscul); eu, spun sincer că \"nu m-am prins\" chiar de toate aluziile (nu este exclus să fiu eu de vină, dar cred că și autorul, măcar puțin).
Deși poezia sună în general bine ca versificație, mi-ar fi plăcut ca metrica să fie uniformă; fără să analizez cu prea multă meticulozitate, mi-am dat seama că avem de-a face, mai sus, cu versuri de 8 trohei, de 7 și jumătate, dar și de 7, apoi, în timp ce la majoritatea versurilor troheii se înșiră continuu, sunt și câteva întrerupte de cezură (deși nu se impunea cu necesitate).
În concluzie, părerea mea este că acest proiect merită să fie reluat și continuat. Felicitări Valeriu și succes în continuare!
Cornel

Ioane,
La versul al treilea, dacă zici \"Pe care-i are Adi Mutu\" în loc de \"Ce îi posedă Adi Mutu\" rezolvi și problema ridicată de Calimero (aceea cu \"posedă\") și mai rezolvi o problemă, pe care el nu a sesizat-o, aceea că formularea \"ce îi\" nu prea mi se pare corectă. Bineînțeles ar mai fi și alte variante pentru a scăpa de \"posedă\" și de \"ce îi\".
Toate cele bune!
Cornel

Nu cumva la versul al doilea este \"L-au urmărit...?
Referitor la poanta epigramei, ea pare, la prima citire (după cum spune și Laurențiu Ghiță) cunoscută, dar, analizând mai atent, vedem că \"poanta clasică\" despre cel care vrea să se sinucidă și i se rupe frânghia este amplificată (se poate spune și că este dublată), tot în ultimul vers de o altă poantă, realizată prin trecerea de la un sens (oarecum figurat) la altul (propriu, mai concret) a cuvântului \"cădere\"; adică, omul a \"căzut psihic\", deznădăjduit că nu reușește să se sinucidă, dar a căzut și la propriu, rupându-se frânghia.
Cornel

Carmen,
Dacă până acum \"vorbele\" mele ieșeau în evidență doar din punct de vedere fonetic (având \"ecou\"), de acum înainte, datorită ție și steluței însoțitoare, ele vor fi remarcate și vizual.
Domnule George Geafir,
Aprecierile dumneavoastră mă onorează în mod deosebit.
Nelu,
Sincer să fiu, cu \"literații\" nu am pățit nimic (aveam doar o temere, la un anumit moment). De fapt, am folosit acest pretext pentru a prezenta titlul și subtitlul serialului sub forma unui catren în care, la versurile 2-4 apare o rimă foarte bogată și strâns legată de temă (\"aliterații-literații\"), rimă care se bazează pe nu mai puțin de 9 sunete (5 vocale și 4 consoane); altfel spus, ea cuprinde două treimi din versurile respective (4 silabe complete din 6), nu doar terminațiile acestora. De aceea mi-a plăcut foarte mult. Bineînțeles, nu este meritul meu ci al limbii române, care permite așa ceva, dar nu am vrut să ratez ocazia...
Mulțumesc tuturor pentru trecere, lectură și comentarii.
Cornel

Mulțumesc pentru lectură, Dane!
În alegerea perechilor de cuvinte am urmărit ca al doilea termen să nu fie doar un simplu ecou al primului, realizat pe baza terminațiilor acestora, adică pe baza rimei (ar fi fost prea simplu și nici efectul aliterației nu ar fi fost așa de evident) ci am făcut astfel ca acest al doilea cuvând să fie cu totul inclus (de la prima la ultima literă) în primul cuvânt. Văd că ai înțeles foarte bine \"jocul\". De asemenea, am vrut ca perechea de cuvinte să fie la sfârșitul formulării respective. Sunt, de fapt, niște exerciții făcute în joacă, niște simple gânduri spuse altfel, exploatând bogăția limbii române.
Cornel

Carmen,
Mă bucur că-ți plac dar să știi că nu sunt chiar puține, având în vedere faptul că acum este postat episodul al doilea și mai am pregătite deja câteva episoade din acest serial (numărul de \"pastile\" din fiecare episod l-am stabilit după mai multe analize, nu întâmplător); și, pentru că spui că mai vrei, mâine dimineață mai postez un episod, special pentru tine, deși nu aveam planificat chiar așa.
Tincuța, îți mulțumesc și ție pentru lectură și pentru vorbele frumoase.
Cu deosebit respect pentru ambele,
Cornel

Nelu, felicitări din toată inima pentru premiu! Mă bucur pentru succesele tuturor cunoscuților mei și, mai ales pentru cele ale prietenilor!
Câteva opinii (nu neapărat o analiză pe text):
- mi-au plăcut toate, pentru că sunt construite îngrijit, pentru că au teme de o oarecare actualitate și pentru că moralele sunt logice și vin atunci când trebuie, deși fabulele de mai sus mi se par destul de \"cuminți\" (pentru stilul, priceperea și aplombul pe care le-ai dovedit până acum) și cam lungi;
- dintre fabulele în proză (care nu prea se mai scriu acum), cele cu versificația completă (ca cele scrise de tine) și cele cu rimă dar cu versuri inegale (având un ritm interior al povestirii și nu neapărat perfect tehnic din toate punctele de vedere) eu le prefer (la citit, că deocamdată nu scriu așa ceva) pe ultimele, deoarece mi se par cele mai potrivite pentru a asigura un ritm mai alert (și mai ușor de citit) alegoriei.
Oricum, în opinia mea, talentul tău cu totul deosebit este evident, iar ușurința de a versifica, spiritul de observație, inteligența și umorul te vor ajuta, cu siguranță, și în continuare.
Pentru doamna Maria Gheorghe:
- nu am înțeles de ce ați dat în comentariul dumneavoastră o adresă de e-mail pe numele Visi Ghencea, în condițiile în care respectivul autor este, din păcate, decedat, din câte cunosc eu; am făcut această precizare pentru a evita eventuale gafe (deși s-ar putea să fi pătruns internetul și în Rai), sper că nu v-am supărat.
Cornel

În favoarea lui I.Ruse

Pe scurt, voi spune-n mărturia mea:
\"Învinuirea este în zadar,
Cu Epigrama se cunoaște, dar
Puțin... și nu s-a încurcat cu ea.\"

Cornel

Or fi bărbați, or fi lovele,
Să știi că mie nu-mi mai pasă;
De fapt, mi-e teamă că acasă
M-așteaptă-o mie de belele...

Cornel

Virgulă după primul vers.

Acuma alta-i treaba
Că Mia are toane
Și miile-s degeaba;
Preferă... milioane!

Cornel

Soața vs. soț
(după ce soțul a fost surprins citind catrenul lui Ion Ruse)

- Mă-nșeli din nou cu Epigrama?
Să știi că o să plec la mama!
- Iubito, nu mai da din gură,
Ea nu-i ce crezi, e-o... făcătură!

Cu amiciție, totuși,
Cornel

Mitrule,
În primul rând, mă bucură perseverența pe care o dovedești (în condițiile în care, la un anumit moment, dădeai impresia că ești supărat pe aproape toată lumea și aproape gata să \"dezarmezi\").
Apoi, îmi place că cele trei catrene au o construcție clară, cu un limbaj corect și cu o ortografie fără probleme (capitole la care știi că erau discuții la textele dumitale).
În opinia mea, toate epigramele din grupajul de mai sus au o poantă (mai bună sau mai puțin bună) și sună bine, ceea ce mi se pare lăudabil.
Dar,
- la prima, poanta, realizată prin comparația dintre soție și blondele de la șosea, punând în evidență diferența mare de preț pentru aceleași \"servicii\", este prea cinică;
- la a doua, poanta din ultimul vers, sub formă de surpriză, de \"întorsătură\", pare foarte interesantă (a trage la proteză!), dar ar fi fost și mai bună dacă ar fi existat o legătură între semipareză și proteza dentară;
- la a treia (epigramă cu tentă aforistică) poanta (subtilă) este pe o pistă cam \"bătătorită\" (îmi aduc aminte de o altă epigramă cu poantă asemănătoare: \"Avantajul bătrâneții/E că nu durează mult\"); referitor la măsura versurilor acestui catren, în situația în care versurile sunt inegale, se spune că cele care rimează trebuie să aibă același număr de silabe, dar ideal ar fi să se folosească rima încrucișată sau îmbrățișată, nu împerecheată (adică, în loc de 8,8,9,9 ar fi sunat și mai bine varianta 8,9,8,9).
Una peste alta, e bine că ești optimist, dacă te pregătești pentru bătrânețe cu gândul la blondele de la șosea, cu speranța că bătrânețea este o boală care trece și povestind pățania amicului care, semiparalizat și cu proteză dentară, găsește totuși variante...
Sănătate, iar bătrânețea să vină cât mai târziu!
Cornel