Ghinion

Există un premiu numit Darwin Awards care se acorda celor care, prin tâmpeniile lor, ajută la selecția naturala a rasei umane, vezi: www.darwinawards.com.

Si acolo era o relatare despre unul care, dorind să se sinucidă, s-a spanzurat, dar i s-a rupt frânghia, s-a împușcat dar nu s-a nimerit bine, s-a aruncat în apa, dar era prea puțin adâncă, și, in final, a murit că era apa prea rece și a făcut pneumonie. Nu mai țin minte exact înșiruirea, dar, oricum merită căutată. O să verific și o să dau link-ul exact. Oricum, site-ul e un deliciu.

De te îndeamnă cumva iar demónul
Să-ncerci, sunt săritor (modest o spun):
Te-ajut să-nvingi, în fine, ghinionul,
Cu o bucaă mică de săpun.

Nu cumva la versul al doilea este \"L-au urmărit...?
Referitor la poanta epigramei, ea pare, la prima citire (după cum spune și Laurențiu Ghiță) cunoscută, dar, analizând mai atent, vedem că \"poanta clasică\" despre cel care vrea să se sinucidă și i se rupe frânghia este amplificată (se poate spune și că este dublată), tot în ultimul vers de o altă poantă, realizată prin trecerea de la un sens (oarecum figurat) la altul (propriu, mai concret) a cuvântului \"cădere\"; adică, omul a \"căzut psihic\", deznădăjduit că nu reușește să se sinucidă, dar a căzut și la propriu, rupându-se frânghia.
Cornel

LAURENTIU,
iti multumesc pentru sugestie si pentru adresa utila, am sa trec pe acolo numaidecat.

CORNEL, ai dreptate. Am corectat, multumesc.

NELU,

Tu-nca nu-mi cunosti mania;
Vrei sa-mi creasca iar cucuiul?
De se rupe iar franghia,
Mai baiete, ai rupt cuiul!

De te îndeamnă cumva iar demónul
Să-ncerci, sunt săritor (modest o spun):
Te-ajut să-nvingi, în fine, ghinionul,
Cu o bucaă mică de săpun.
(Nelu Gârda)


Catrenu-i cu bătaie lungă
Și te îndeamnă să constați:
Săpunul este ca să ungă,
Frânghia ca să nu te zbați.
:)

Ca Nelu binele imi vrea
Eu n-am avut vreo indoiala:
Ar trebui si o curea
La cuvioasa-i sapuneala!

Nicicând noroc în viață n-a avut,
L-au urmărit necazul, sărăcia…
În fine, să se spânzure a vrut –
Și – iar cădere! – i s-a rupt frânghia!
(Ion Diviza)

Laurone are dreptate că tema a fost abordată de un umorist dar nu-mi amintesc unde am citit-o.Se înțelege că Tataia nu putea săignore ispita unui catren de cîrîială:

Ioane, umbli pasămite
Prin lăzi cu vechituri sordide;
De vrei cărări bătătorite
Atacă: soacre, sex, partide.

Iată că și simpaticul GPI cade în ghiarele înrăite de optzecist înăcrit ale cîrcotașului Tataia care a constatat, surprins, că înzestratul Nelu accentuează pe \"demonul\" de parcă ar fi vagon, poștalion sau fanfaron.

De te îndeamnă cumva iar demónul
Să-ncerci, sunt săritor (modest o spun):
Te-ajut să-nvingi, în fine, ghinionul,
Cu o bucată mică de săpun.
(Nelu Gârda)

Demonul cîrtelii mă îndeamnă să-i scriu catrenul:

Deși pe demon l-ai pocit,
Pe-amic văd că-l ferești de rele:
Săpunu-i darul nimerit
Ca inspirația să-și spele.

nu tocmai reușită, ca/de la începător... fiind vorba de... slecție.
Cu frânghia-i cheltuială,
Să dai bani, doar ca să mori,
Ia ciuperci la nimereală,
Sigur vezi moartea-n culori.
cu respect

Ca acțiunea lui să reușească,
În clipa asta chiar, sărmanul fraier
Se chinuie de zor să împletească,
O funie din pânză de... bomfaier.

Exact ce vorbeam cu Ica mai devreme la un comentariu la epigramele mele. Ideile circulă și nu e nevoie să se pună patent la ele.Dacă iau o altă formă, mai arătoasă, ideile se pot repeta, cred eu.

Ioane, umbli pasămite
Prin lăzi cu vechituri sordide;
De vrei cărări bătătorite
Atacă: soacre, sex, partide.

(Constantin Iurascu Tataia)

Nu vreau cărări bătătorite,
Degeaba mă lovești în plex,
Sătul de soacre înăcrite,
Prefer partidele... de sex!

Ca acțiunea lui să reușească,
În clipa asta chiar, sărmanul fraier
Se chinuie de zor să împletească,
O funie din pânză de... bomfaier.

(Ica Ungureanu)


Chiar dacă n-a știut ce-i frica
Printre copacii din poiană,
Aflând cei pregătește Ica,
Găsi, martirul, o... Liană.

Cumva, spășit, de-ai renunța,
Atras de Ica (tras pe sfoară),
‘I ca și cum te-ai spânzura
A doua oară.

Chiar dacă n-a știut ce-i frica
Printre copacii din poiană,
Aflând cei pregătește Ica,
Găsi, martirul, o... Liană.

Ion Diviza

Cu firea lui aeriană,
Eroul tău, cu chipul supt,
S-a agățat de o Liană
Și i s-a rupt.

Pe tine, Petre, dragul meu,
În dormitor te-aș îmbia
Și să te țin -ca pe-un trofeu-
Dar mai întâi te-aș împăia.

Cumva, spășit, de-ai renunța,
Atras de Ica (tras pe sfoară),
‘I ca și cum te-ai spânzura
A doua oară.

(Gârda Petru Ioan)

Te legi de Ica, ce să-ți spun?
Socot că tare bine faci:
Decât să umbli cu cu săpun,
Mai bine - ica prin copaci!

Cu firea lui aeriană,
Eroul tău, cu chipul supt,
S-a agățat de o Liană
Și i s-a rupt.

(Ica Ungureanu)

O, Ica, ești necruțătoare,
De ce insulți eroul meu?
Liana-i o agățătoare,
Iar el - un zmeu!