Epigrame trimise la Festivalul Național de Umor \"Povestea vorbei\" - Râmnicu Vâlcea

Poate doar similitudinea poantei la 1 și 2 să fie motiv de cârâială. Și calea cam bătută la 3. Dar e umor în toate, construcția e riguroasă.
Grupajul e beton, vei fi știind tu ceva dacă l-ai postat. Să fie!
De fapt, se jurizase de la Tg Jiu. Așa s-a făcut vorbire acolo.
Le pun și eu, dar să-mi treacă efectul.
Calimero

de fapt, în țara noastră \"toate-s bune\". Felicitări, îmi plac cu-adevărat toate. În învățământ... atenție... știi mai bine decât mine cume e! Citit cu plăcere.
mult succes.
cu respect

Calimero, în ceea ce privește calea bătută de la a treia epigramă, am avut și eu rețineri. Știu că s-au scris multe epigrame cu impozitul aplicat pe prostie, dar am încercat o abordare oarecum originală, zic eu.
Da, am fost invitată la Vâlcea, astăzi. Voi afla abia la festival ce premiu am luat. Mă bucur foarte mult, deoarece la Vâlcea mi-am făcut intrarea în lumea epigramiștilor, anul trecut. Mi-au dat atunci un premiu special, nu pentru că aș fi trimis cine știe ce epigrame bune, ci ca încurajare. Mi-am dorit foarte mult să le demonstrez că am meritat să investească încredere în mine. Temele au fost pe placul meu (mai ales a doua), așa că am reușit.
Deocamdată, iau drept premiu aprecierea ta.

...dar ultimele două îmi plac mult mai mult decât restul.
Felicitări pe neve. Dacă te-au chemat, imposibil să nu pice ceva.

Dar cred că te-au chemat pentru reportaj :):)
Preferata mea e ultima.

Dane, și mie tot ultimele două îmi plac mai mult. Norocul meu cu tema aceasta accesibilă pentru mine, că, de era o temă politică, nu știu cum m-aș fi descurcat.
Nelu, măcar pentru reportaj și tot merită să merg la Vâlcea. :) Umoriștii vâlceni sunt gazde extraordinare și anul trecut m-am simțit foarte bine acolo.

Mă bucur pentru premiul obținut la Vâlcea! Iată că, după premiul de încurajare primit anul trecut, acum vine unul de confirmare a talentului tău.
Te felicit, atât pentru premiu cât și pentru textele trimise!
Succes în continuare!

Bun grupaj! Ar fi nedrept dacă nu e premiat. Felicitări maxime!

Miclăuș Silvestru, din păcate, ceea ce satirizăm, în epigrame, are o ancorare în realitate. Pe vremea când eram noi elevi, primeam „la palmă” sau eram puși în genunchi și ni se părea normal să fie așa. Acum realizez că bătaia era o metodă de a ține clasa în frâu, la îndemâna dascălilor fără tact. Dascălii știau că au voie să dea iar elevilor li se părea firesc să primească. Din experiență știu că există atâtea alte modalități de a face elevii să te respecte. Elevii te simt și speculează orice slăbiciune a dascălului. Dacă aș fi pusă vreodată în situația de a bate elevii „în legitimă apărare” (ca în epigrama de mai sus), m-aș gândi serios dacă locul meu mai este sau nu la catedră.
Nelu, așa este, cam asta spuneam și eu într-un comentariu anterior: doream să confirm că încrederea lor a fost întemeiată.
Ion Ruse, eu zic că este. Cel puțin, așa știu, că la Vâlcea se invită numai premianții.
Vă mulțumesc tuturor pentru urări și vă asigur că și eu mă bucur de reușitele voastre!

într-adevăr,\"Catrene pline de umor\"!
mie mi-au plăcut toate.

felicitări, Vali!

Ottilia

Ottilia, umorul are și o doză de tristețe. Mă gândeam, când am scris epigrama „Copiii din familii violente”, la copiii cărora le este dat să îndure mai mult decât pot duce. Am întâlnit părinți ai unor elevi care, dacă le spuneam că au făcut vreo ghidușie cât de mică, îi băteau crunt. Evitam să le mai spun, că oricum nu rezolvam nimic. E grea „profesia” de părinte, poate cea mai grea, dar cred că unii părinți, din dorința de a-și educa micuții, exagerează. Nu mă refer numai la familiile violente. Am văzut, recent, la emisiunea „Schimb de mame”, de exemplu, o situație care m-a impresionat. O fetiță avea multe păpuși, aranjate frumos pe mobilă, dar nu avea voie să le ia de acolo. Când mama de schimb i-a permis să se joace cu ele, fetița era speriată, le atingea cu sfială, pentru că învățase că acele jucării sunt prea prețioase pentru a fi atinse. Of, greu să fii părinte, greu să fii și copil…
Mă bucură trecerea ta pe aici, Otiilia.

...câteva cuvinte:
- mi-au plăcut toate, cu excepția primei (deși pare bine construită, nu agreez motivul adresării către juriu, iar poanta mi se pare, oricum, puerilă);
- un plus pentru \"Confesiunea...\" (mare, mare tâlc!);
- de acord că s-a reușit o abordare oarecum originală pe tema impozitului pe prostie (se poate înțelege că omul plătește impozit nu numai pe prostia de a se însura dar și pe aceea de a-și fi plătit impozitul, că doar astfel și-a cunoscut viitoarea soață, nu?!).
Felicitări!
Cornel

La așa tematică restrictivă, era inevitabilă lunecarea spre pastișele \"impozit pe prostie\" sau \"impozitarea premiilor\". Oricum, Vali are unul din cel mai bine alcatuite grupaje, semn de confirmare a evoliției sale ca epigramist remarcabil.
Bravo, Vali, ține-o tot așa!

Cornel, mă bucur că ai sesizat tâlcul din „Confesiunea unui copil problemă”. Mă bucur că ai sesizat și ce nu sesizasem eu: a doua explicație la epigrama „Casiera de la taxe și impozite”. Îmi amintesc că la prima ta intervenție pe un text al meu, tot așa ai găsit o a doua explicație (atunci nu mă gândisem la cocoașă în sensul de avere a moșneagului). Mie îmi convine. :)
Îți mulțumesc pentru aprecieri!
Și ție, Laurențiu, îți mulțumesc! Mă străduiesc să rezist pe baricade, alături de voi. Greu, că tare mai sunteți talentați!...