Rodean Stefan-Cornel

În opinia mea este interesantă asocierea \"licențiată-dezghețată\" în paralel cu \"înfrigurare-dezghețată\".
Pe de altă parte, nu înțeleg de ce nu se folosesc variantele corecte ale cuvintelor de bază din epigramă; corect este \"eschimos\", nu \"eschimoș\" și \"eschimosă\" nu eschimoașă (vezi DEX pag 348). După cum bine zicea Gigi, maestrul Clenciu și-a permis o licență, dar de dragul calamburului. În schimb, în catrenul lui Ion Ruse, poanta s-ar înțelege perfect și având cuvintele scrise corect.
Cu prietenie,
Cornel

Privesc la noua profesoară:
Ce sâni superbi și ce picioare!
Iar gândurile iute-mi zboară
La numere imaginare.
(Sorin)

Tu i-ai făcut publicitate
Și toți din școală-acum dau valma
Să-i vadă corpul; din păcate
Ei se vor mulțumi cu palma...

Cornel

Cu toată prețuirea pentru autor și pentru toți comentatorii, eu vedeam partea a doua a epigramei cam așa (sau în această idee):
\"Iar gândurile nu îmi zboară
La numere imaginare\"
În opinia mea, tocmai aici e \"șpilul\", că el nu se mai gândește la lecție, nu are chef de numere imaginare ci de numere reale.
Cornel

Motivul principal pentru care am decis să las un comentariu este pentru a semnala că, \"măsurile speciale de securitate\" luate la încadrarea acestei epigrame, sunt, în opinia mea, exagerate, în cazul de față nefiind niciun fel de limbaj \"necurat\".
Acum, deoarece nu-mi place să-mi fie trecute comentariile la \"offtopic\", spun că, în opinia mea, am citit mai sus un catren construit cu o prozodie bună și într-o exprimare scurtă și concisă, așa cum îi stă bine unei epigrame, dar cu o poantă destul de subțirică. În schimb, se pare că este pe o temă care s-ar preta la multe schimburi de replici și s-ar putea ca autoarea să fi mizat tocmai pe acest aspect.
Oricum ar fi, nu este o tragedie și știu că nici măcar nu se va supăra.
Cu prietenie,
Cornel

Păi, cum să-mi placă, din moment ce știam că Ștefan Petrea este un poet cu o foarte mare ușurință în versificație, iar acum văd greșeli de prozodie? Nu mă așteptam la rime precum \"egoism, bă\" - \"schimbă\", sau \"domnița-chibzuința\", care, de fapt sunt asonanțe nepermise la un sonet. Și, de ce în catrenul al doilea apare \"chibzuința\" de două ori?
Apoi, deși îmi plac enigmele, șaradele, ghicitorile, deși îmi place să-mi pun mintea la contribuție pentru a desluși diferite exprimări metaforice, de data asta nu m-am descurcat deloc. Cum adică să fie caligrafia o iță care nu poate fi suportată? Sau, cum îi vei afla unei prințese mărul care-ți stă ție în limbă?
Ștefan Petrea, este cumva o glumă? Eu am citit la dumneata sonete foarte frumoase (bineînțeles este o apreciere personală, subiectivă), ți-o spun acum, deși poate trebuia să ți-o spun de mai multe ori la momentul potrivit, dar acum chiar nu înțeleg ce se întâmplă.
Cu amiciție,
Un domn căruia îi place sonetul,
Cornel Rodean

La tastare s-a pierdut un \"i\" la \"delfinii\".

Daniela
În primul rând, catrenul este o constatare; chiar dacă sintagmele puse în paranteze ar avea vreo semnificație aparte (pe care eu nu prea am deslușit-o), poanta realizată prin jocul de cuvinte ar fi, în opinia mea, oricum, slăbuță.
În al doilea rând, de ce atâtea cuvinte înaintea catrenului? Ai, o dată un titlu, la care ai pus și o paranteză explicativă; apoi ai la subtitlu cuvântul \"epigramă\", deși el ar fi apărut oricum făcând încadrarea corectă (și chiar a apărut); în fine, ai o explicație foarte, foarte lungă, într-un stil total contraindicat epigramei (ce rost au cuvintele \"europeană și creștină\", \"mileniul al treilea\", \"inimaginabile\", \"barbare și atroce\", \"creaturi dumnezeiești, inocente și inteligente\" pentru înțelegerea mesajului? ce, noi nu știm în ce mileniu suntem, în ce continent este Danemarca, ce trăsături au delfini ș.a.m.d.?).
În fine, este un catren cu o prozodie bună, dar ce rost mai are...
Numai bine! Cu prietenie,
Cornel

Vali, nu am găsit nici eu, nicăieri, vreo regulă prin care se cere să se evite repetarea unor rime într-o poezie și, în general, cu excepția poeziilor cu formă fixă, forma și-o alege fiecare autor după cum simte sau crede. Dar, în cazul nostru, repetările respective (și sunt relativ multe, nu doar una), la o poezie nu prea lungă, duc la o sărăcie de rime (sărăcie în sens cantitativ, nu calitativ). Eu, spre exemplu, când am citit și analizat poezia ta, nu am căutat, \"cu lupa\", cu tot dinadinsul, să văd dacă se repetă sau nu vreo rimă ci, pur și simplu, am sesizat asta la prima citire și nu mi-a sunat bine. În plus, nu este vorba doar de faptul că se repetă anumite rime; strofe întregi (prima și a treia spre exemplu) au încrucișate aceleași rime. Bineînțeles, dacă repetările aveau vreo logică internă în arhitectura generală, atunci ar fi fost altceva. Apropo de repetări și de arhitectura generală, altcineva ar fi putut să spună, spre exemplu că, dacă tot ai început primele trei strofe cu cuvântul \"vara\", poate ar fi fost interesant ca și pe celelalte două să le începi la fel, în același stil (de definiție). Toate sunt opinii care cred că trebuiesc tratate cu anumite rezerve, iar eu sper că am comentat cu asemenea cuvinte și pe un asemenea ton, încât să dau de înțeles asta.
În fine, ca să răspund la întrebarea ta, nu cred că are rost să renunți la o strofă foarte bună, cu rol important în ansamblul general, doar pentru a realiza o oarecare simetrie, cu atât mai mult cu cât nici simetria respectivă nu este perfectă.
Cornel

Doamnă Nicolae Sorina,
Pe acest site sunt mulți autori care scriu haiku și, în același timp au și temeinice cunoștințe teoretice despre acest fel de poezie; eu nu mă număr printre aceștia, dar, din curiozitate am încercat să înțeleg, cât de cât, rigorile genului și spun în continuare ce am înțeles; dacă nu am înțeles bine, rog să fiu combătut sau completat de alți colegi.
În opinia mea, ceea ce ați postat dumneavoastră nu este kaiku, deoarece nu respectă, în primul rând estetica poeziei nipone, spiritul acesteia.
Adică un creator de kaiku are în vedere că natura însăși este o artă, iar el trebuie doar să scoată la lumină această \"artisticitate\". De aceea, într-un haiku nu trebuie să se spună lucruri senzaționale, deștepte, intelectualiste, într-un asemenea poem nu trebuie să fie personificări sau alte figuri de stil, sau orice alt fel de exprimare metaforică. Haikuul trebuie să sugereze lucruri obișnuite, banale, împărtășite de orice observator naiv. El nu trebuie să ne oblige să conceptualizăm, să raționalizăm logic, să facem tot felul de deducții ș.a.m.d. Dumneavoastră nu trebuia să trageți concluzii, să \"filozofați\", să \"metaforizați\" și să ne spuneți că într-o floare de leandru este, în același timp și în același loc și otravă și parfum; eventual trebuia doar să ne sugerați asta prin ceea ce ați observat.
În concluzie, în haiku trebuie să ni se prezinte, în cuvinte foarte simple o \"fotografie\" din natură, care să ne sugereze ceva. Despre cum trebuie făcută asta, despre toate canoanele de conținut și de formă în realizarea unei astfel de poezii, găsiți multe materiale pe acest site, trebuie doar să căutați, folosind întâi cele mai simple modalități oferite de internet. În cele ce am scris mai sus, eu m-am referit doar la \"spiritul haikuului\", că aici mi s-a părut că nu este clar ceva...
Numai bine!
Cornel Rodean

În opinia mea este o poezie frumoasă, adresată mai ales copiilor mai mari, copiilor din noi toți (celor care nu ne este rușine să ne mai copilărim din când în când), copilăriei și sufletelor curate, în general. Sau, poate nici nu este o poezie pentru copii...
Cel mai mult mi-a plăcut gradarea imaginilor, de la cele mai simple la cele mai complexe. Nu știu dacă autoarea a urmărit în mod deliberat, sistemic, acest aspect, ori el a rezultat automat, din experiența sa didactică, sau pur și simplu din bunul simț artistic pe care îl are; de fapt nici nu mai are importanță cum, dar eu spun că este foarte bine realizat. Adică, în primele două strofe, \"marea aurie\", \"curcubeul\", \"fluturii\", \"florile\" sunt mai simplu de perceput, reprezintă ceva cât de cât concret, apoi în celelalte, \"rapsodia\", \"slova aurită\", \"diademele din rouă\" și \"poemul\", deja sunt într-un alt registru, mai abstract, mai metaforic.
Metrica este bine aleasă, cu versuri relativ scurte, iar ritmul trohaic este adecvat mesajului de transmis.
Cu toată sinceritatea recunosc faptul că nu aș fi dorit să mai fie vreun \"dar\" în partea a doua a comentariului meu, dar...
Părerea mea este că ar fi trebuit să se evite ca în 3 din cele 5 strofe ale poeziei să apară aceeași rimă (\"-oare\") și în două strofe să se repete altă rimă (\"-ie\").
Acum, nu știu dacă are rost să se modifice poezia (este pericolul să se strice altceva, mai important, sau să se diminueze din farmecul ei de acum), dar eu am perceput asta ca pe o mică imperfecțiune, pe care trebuia să o spun...
Oricum, o lectură plăcută!
Cornel

Ați uitat vechile tipicuri, care nu sunt nicidecum desuete?!

Cu-o găină... milenară
Poți să faci un borș - pe bune -
Și n-o fierbi întreaga vară ,
Doar de-i pui un morcov... june!
(Gigi)

Tipicurile din zicală -
Cu morcov tânăr pus în oală -
Le știm pe toate, ca la carte,
Dar morcovu-i în altă parte...

Cornel

Rodeanul văd pe unde sapă,
El se pricepe la găini
Din curtea lui sau din vecini...
Dar unde dă și unde crapă.
(Mitru)

De \"puiculițe\"-mi este mintea plină,
Mă cred \"cocoș\", în piele nu-mi încap,
Mai dau pe-alături, pe la o găină,
Și-mi crapă soața... farfuria-n cap.

Cornel

Mulțumesc pentru aprecieri.

Eu cred că formularea \"Zice o străveche limbă\" nu este cea mai inspirată; aș schimba totul, în iambic, astfel încât acest vers să fie \"Se zice-ntr-o străveche limbă\". Se poate schimba și ordinea versurilor, la celelalte versuri se mai poate adăuga un \"că\", un \"dar\" ș.a.m.d.; soluțiile sunt relativ simple și la îndemâna lui Dan.
Ar mai fi și problema lui \"ea se aplică\"; dacă acel \"ea\" se referă la \"filozofie\" (cuvânt prezent în titlu, adică filozofia se aplică) atunci ar trebui schimbat titlul, în sensul renunțării la cuvântul \"aplicată\".
În orice caz, ideea prezentării unor catrene de-ale aceluiași autor \"în tandem\" (în care autorul postează alături de epigrama de bază și un răspuns, o replică, tot de-a lui) este drăguță, am mai întâlnit-o și la alții, dar în ultima vreme parcă nu prea se mai practică.
Numai bine!
Cornel

Adică, pentru ce?
Se putea spune foarte bine, de la început că \"bacalaureat\" se desparte altfel în silabe și că soluția de corectare a catrenului ar fi să se elimine din primul vers \"Azi\"; s-ar fi putut spune că și la \"peste\" accentul este puțin forțat (deși niciuna dintre cele două chestiuni nu reprezintă probleme prea mari) dar s-a continuat cu o vorbărie nesfârșită, din care cei mai mulți cititori nu prea mai înțeleg mare lucru...
E drept că epigrama postată pare drăguță (deși pe o pistă cam facilă), e adevărat că primul catren al Danielei mie mi se pare și el drăguț, iar primul distih al lui Sorin... pare simpatic (doar pentru unii din cei care \"s-au prins\", că pentru alții ceea ce s-ar putea sugera \"calamburistic\", este vulgar), dar continuarea nu cred că are vreo legătură cu genul epigramatic. Cel puțin schimbul de distihuri dintre Nelu Gârda și Ion Ruse este de-a dreptul confuz și nici nu l-a mai lămurit cineva. Adică Nelu Gârda, în loc să-i spună, cu cuvinte \"normale\", lui Ruse, că într-un distih anterior, acesta (adică Ruse) a stâlcit măsura versurilor, îi spune în rime, dar Ruse nu \"se prinde\" și îi dă replică lui Gârda referindu-se la cu totul altceva și printr-un distih care nu are nici măcar rimă (\"cert-corect\"). Măi, oameni buni, cui folosesc astfel de intervenții? Eu cred că epigramei, nu!
În rest să ne citim și să ne întâlnim sănătoși în continuare, să rămânem prieteni și să ne respectăm și pe mai departe!
Cornel

Laurențiu Ghiță,
Nu știu dacă o să te lămuresc, dar spun tot ce cunosc în chestiunea care te interesează:
1. Nu am avut nicio responsabilitate în organizarea și desfășurarea festivalului despre care vorbiți aici, nu am fost nici în juriu și nici măcar în localitate nu am fost în săptămâna festivalului.
2. Știu, însă, că pe lângă anunțarea pe \"linie militară\" (la instituțiile militare de învățământ, la cercurile militare, la unități militare) au fost anunțați și umoriștii (epigramiștii) \"civili\".
Spre exemplu, directorul Cercului Militar din Sibiu mi-a spus că a trimis regulamentul secțiunii de creație literară prin e-mail (și să știi că avea la dispoziție o bază de adrese foarte largă), deci, în mod logic, așa cum mesajul a ajuns la nea Mitru Miloș, la Dan Norea și la alții, ar fi trebuit să ajungă și la tine și la Ruse și la alți agoniști.
Din păcate, după cum îmi spunea Dan Norea, expeditorul nu a scris nimic la \"Subiect\" și, având și o adresă de e-mail \"mai ciudată\", mulți destinatari probabil nu am mai deschis mesajul respectivi (și lui i s-a întâmplat așa, inițial).
3. Deoarece în ajunul plecării mele la festivalul de la Alba Iulia am aflat că directorul cercului militar nu intenționează să trimită regulamentul și prin \"poșta clasică\" (adică celor care nu folosesc internetul), pe loc m-am oferit să iau câteva exemplare tipărite și să le distribui la Alba celor care știam că nu au adresă de e-mail, ceea ce am și făcut. Deci, am dat și eu mai departe, Laurențiu.
Numai bine,
Cornel

Așa este, Nea Mitru, dumneata erai \"pe arătură\" la propriu, în timp ce în expresiile mele toate cuvintele sunt la figurat. Mulțumesc de trecere, numai bine!
Cornel

Ca de obicei, te grăbești, postezi, modifici, totul la interval de minute (sau chiar secunde?).
Acum, terminând de scris comentariul, la verificare văd că deja epigrama ta arată altfel.
Oricum, te salut cu aceeași amiciție!
Cornel

Ioane, ideea pare interesantă, dar versul al treilea este cam alambicat. De fapt, tu vrei să spui că \"l-ar da pe moșul ei\"; dacă scrii \"ar da pe moșul ei\" se înțelege altceva. Sunt multe soluții, relativ simple, de îndreptare.
Rămâne însă, problema de fond, aceea că, se știe, nu babele sunt obsedate sexual (dimpotrivă!), ci moșii. Mai rămâne și problema vulgarității (discutabilă, totuși). Cred că ai postat acest catren, știind că se pretează la un șir lung de replici versificate, ceea ce nu se poate spune sută la sută că este bine sau rău (oricum, mulțumesc, eu nu particip!).
Cu aceeași prietenie,
Cornel

În opinia mea este un pastel \"clasic\", frumos construit, în general, care demonstrează o anumită experiență ca poet. De la bun început mi s-a părut interesant modul în care apare omul în acest pastel (nu însuflețind natura înconjurătoare, nu activând ci, culmea, aici, natura este foarte înviorată, iar omul \"nu mai simte niciun chin\"). Mi-au plăcut de asemenea: \"Clopoțind uscate ghinde\"; \"Scoarța vieții se-ncrețește\".
Ca prozodie, ritmul și măsura sunt bine alease, iar rimele mi se par foarte bune. Totuși, sunt vreo două scăpări de ritm, datorate mai ales accentului forțat la unele cuvinte (plânge, golind).
De asemenea \"verde baldachin\" (mai ales \"verde\") nu cred că se încadrează prea bine în imaginea din ultima strofă; dar, este o părere pe care nu trebuie neapărat să o luați în seamă (ca de altfel și celelalte opinii).
Numai bine!

Nea Mitrule, dacă problema asta te frământă (pe unde circulă amanții din satul dumitale), zic și eu:

Că prin grădină vin, sau pe-o cărare,
Oricum aglomerația-i cam mare,
De-aceea, ca să nu mai fie coadă,
Aveți nevoie de-o autostadă.

Pe de altă parte, bănuiesc că ai vrut să pui în opoziție poteca asfaltată (modernizată) cu grădina tradițională (deși este cam puțin pentru o poantă, la valoarea dumitale) și am înțeles cam ce ai vrut să spui în catren, deși \"Iubitele ar vrea să vină amanții lor\" mie nu-mi sună prea bine.
Sănătate!
Cornel

În opinia mea este o poezie foarte drăguță, cu un umor fin, sensibil și cu o prozodie foarte bună. Mi-a plăcut și alegoria, corespondența dintre insecte și diferite ocupații umane fiind, în general, foarte inspirată, mai ales la buburuză (excelentă ideea cu etalarea fustei mini cu buline) și la greieraș (angajat cu jumătate de normă, dar plecat la cântat), dar și la bondari (pe unul îl doare în aripă, iar celălalt a zburat la mare); nu sunt sigur însă că asocierea dintre păianjen și patronul care nu face nimic este cea mai bună, câtă vreme, această insectă este percepută mai ales ca \"țesător harnic\", nu ca \"trântor\".
Subliniez, de asemenea, că avem mai sus o ilustrare a unui tip de fabulă \"mai altfel\" (studiat de teoria literară) care se scrie mai rar astăzi. Adică, este fabula în care nu se urmărește neapărat ca prin morală să ni se dea îndemnuri, recomandări de comportare pentru a ne feri de viciile personajelor vizate; altfel spus, nu este o fabulă care ar aparține genului didactic. În această idee, concluzia finală (o constatare hazoasă prin răstălmăcirea unor versuri celebre) nu cred că ar trebui intitulată \"Morală\" (eventual, dacă eliminăm cuvântul \"Morală\" ar mai trebui vreo două versuri de legătură între încheierea alegoriei și această concluzie finală).
Interesantă și această experiență într-un nou domeniu, felicitări!
Cornel