Poezie
Cu Păstorel la cramă
pe tema impusă, la concursul de la Iași
2 min lectură·
Mediu
M-am întâlnit cu Păstorel
(În vis, de bună seamă)
În locul preferat de el,
Adică într-o cramă.
M-am prezentat de la-nceput,
Că nu știa de mine,
I-am spus – timid – că la băut
Sunt slab și mi-e rușine,
Apoi, la un pahar de vin
(La mine doar de apă)
Speram (eu sigur, cel puțin)
Un dialog să-nceapă.
Nici nu a trebuit s-aștept
Prea mult; maestru-mi zise:
- Te văd că ești băiat deștept
Și sincer, pare-mi-se,
Explică-mi, poți să și insiști:
Ce naiba se tot coace
Prin breasla de epigramiști,
De câțiva ani încoace?
Mi-am construit atent un plan
Cu ce aveam a-i spune
Și peroram, cu mult elan,
Doar despre cele bune.
- Păi, nu de bune te-ntrebai,
Te joci cu mine, țâcă?
Eu lămuriri te rog să-mi dai
De ce-i atâta râcă!
- Am înțeles; și-o să explic
Ce știu (deși se poate,
Fiind mai indulgent un pic,
Să nu le spun pe toate!)
Am început cu vorba cea
Mai calmă, cu măsură...
Maestrul, însă, se crucea
De ce-mi ieșea din gură.
........................................
Vorbeam și mai sorbeam discret
Din sticla de-apă plată,
Iar Păstorel din cabernet
Gusta, când, dintr-o dată,
Mirat, ba chiar contrariat,
Mi-a reproșat (tot mie,
Deși eu numai am turnat):
- E clar că, la beție,
Vorbești prostii, m-am săturat!
(În vis, de bună seamă)
În locul preferat de el,
Adică într-o cramă.
M-am prezentat de la-nceput,
Că nu știa de mine,
I-am spus – timid – că la băut
Sunt slab și mi-e rușine,
Apoi, la un pahar de vin
(La mine doar de apă)
Speram (eu sigur, cel puțin)
Un dialog să-nceapă.
Nici nu a trebuit s-aștept
Prea mult; maestru-mi zise:
- Te văd că ești băiat deștept
Și sincer, pare-mi-se,
Explică-mi, poți să și insiști:
Ce naiba se tot coace
Prin breasla de epigramiști,
De câțiva ani încoace?
Mi-am construit atent un plan
Cu ce aveam a-i spune
Și peroram, cu mult elan,
Doar despre cele bune.
- Păi, nu de bune te-ntrebai,
Te joci cu mine, țâcă?
Eu lămuriri te rog să-mi dai
De ce-i atâta râcă!
- Am înțeles; și-o să explic
Ce știu (deși se poate,
Fiind mai indulgent un pic,
Să nu le spun pe toate!)
Am început cu vorba cea
Mai calmă, cu măsură...
Maestrul, însă, se crucea
De ce-mi ieșea din gură.
........................................
Vorbeam și mai sorbeam discret
Din sticla de-apă plată,
Iar Păstorel din cabernet
Gusta, când, dintr-o dată,
Mirat, ba chiar contrariat,
Mi-a reproșat (tot mie,
Deși eu numai am turnat):
- E clar că, la beție,
Vorbești prostii, m-am săturat!
084.384
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Rodean Stefan-Cornel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 216
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 46
- Actualizat
Cum sa citezi
Rodean Stefan-Cornel. “Cu Păstorel la cramă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rodean-stefan-cornel/poezie/13991414/cu-pastorel-la-cramaComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
dragă domnule ai har
dacă storci un strugurel
și îl torni într-un pahar
ești coleg cu Păstorel
cu stimă!
dacă storci un strugurel
și îl torni într-un pahar
ești coleg cu Păstorel
cu stimă!
0
Eu lămuriri te rog să-mi dai
De ce-i atâta râcă!
R.S-C
Cum stau înghesuiți în cramă,
Și orășeni dar și țărani,
Și-și bagă nasu-n epigramă,
E râcă de-o sută de ani,
Tare faină, cred că juriul a avut probleme mari!
Maestre, văd, ai luat aminte:
Chiar de bei și apă plată,
Te amețește câte-odată
...Beția de cuvinte.
De ce-i atâta râcă!
R.S-C
Cum stau înghesuiți în cramă,
Și orășeni dar și țărani,
Și-și bagă nasu-n epigramă,
E râcă de-o sută de ani,
Tare faină, cred că juriul a avut probleme mari!
Maestre, văd, ai luat aminte:
Chiar de bei și apă plată,
Te amețește câte-odată
...Beția de cuvinte.
0
Mulțumesc tuturor pentru aprecieri!
Nelu Gârda, mi-au plăcut întotdeauna și îmi plac, în continuare, întrebările deștepte și încerc să dau și eu un răspuns, cât de cât... citând cuvintele unui bun prieten (care se semnează și el pe această pagină), chiar dacă, paradoxal, astfel îl contrazic. Deci, răspunsul meu este: "Aici este condensată ideea întregii poezii" (nu unde spune el). Binînțeles că prietenii, epigramiștii, cei care au primit, la fel ca mine, nenumărate scrisori deschise, atacuri, contraatacuri, replici și contrareplici ș.a.m.d. știu de ce...
Dane, păi, eu credeam că versurile relativ scurte sunt de laudă la o poezie umoristică (și, când mă gândesc cât m-am chinuit să trec de la prima variantă, cu versuri de 9 silabe la cea actuală cu versurile de 7-8)! Referitor la locul unde este condensată ideea întregii poezii, ai dreptate, dar mai glumim (oricum, punctele acelea de suspensie, la care făcea referire Nelu, mi s-au părut și ele importante).
Domnule Păcală, vă mulțumesc pentru popas și pentru catrenul laudativ, la care, din respect pentru Maestrul Păstorel nici nu îndrăznesc să mai dau vreo replică versificată (deși ar fi foarte multe piste).
Nea Mitru,
Maestre, văd, ai luat aminte:
Chiar de bei și apă plată,
Te amețește câte-odată
...Beția de cuvinte.
(Mitru.)
Chiar dacă am vorbit cât zece,
"Beție de cuvinte" nu a fost
(Și-aici sunt "băutor" destul de prost)
Că nu .
Cornel
Nelu Gârda, mi-au plăcut întotdeauna și îmi plac, în continuare, întrebările deștepte și încerc să dau și eu un răspuns, cât de cât... citând cuvintele unui bun prieten (care se semnează și el pe această pagină), chiar dacă, paradoxal, astfel îl contrazic. Deci, răspunsul meu este: "Aici este condensată ideea întregii poezii" (nu unde spune el). Binînțeles că prietenii, epigramiștii, cei care au primit, la fel ca mine, nenumărate scrisori deschise, atacuri, contraatacuri, replici și contrareplici ș.a.m.d. știu de ce...
Dane, păi, eu credeam că versurile relativ scurte sunt de laudă la o poezie umoristică (și, când mă gândesc cât m-am chinuit să trec de la prima variantă, cu versuri de 9 silabe la cea actuală cu versurile de 7-8)! Referitor la locul unde este condensată ideea întregii poezii, ai dreptate, dar mai glumim (oricum, punctele acelea de suspensie, la care făcea referire Nelu, mi s-au părut și ele importante).
Domnule Păcală, vă mulțumesc pentru popas și pentru catrenul laudativ, la care, din respect pentru Maestrul Păstorel nici nu îndrăznesc să mai dau vreo replică versificată (deși ar fi foarte multe piste).
Nea Mitru,
Maestre, văd, ai luat aminte:
Chiar de bei și apă plată,
Te amețește câte-odată
...Beția de cuvinte.
(Mitru.)
Chiar dacă am vorbit cât zece,
"Beție de cuvinte" nu a fost
(Și-aici sunt "băutor" destul de prost)
Că nu .
Cornel
0
Nu știu de ce nu a apărut comentariul complet.
Catrenul de răspuns lui Nea Mitru era:
Chiar dacă am vorbit cât zece,
"Beție de cuvinte" nu a fost
(Și-aici sunt "băutor" destul de prost),
Că nu mă-mbăt cu apă rece.
Cornel
Catrenul de răspuns lui Nea Mitru era:
Chiar dacă am vorbit cât zece,
"Beție de cuvinte" nu a fost
(Și-aici sunt "băutor" destul de prost),
Că nu mă-mbăt cu apă rece.
Cornel
0
Cornel,
Că versul scurt e recomandabil la epigrame, asta am auzit și consider că e o părere discutabilă (eu prin discutabil înțeleg opusul lui indiscutabil, adică e posibil ca și oponenții să aibă ceva dreptate).
Dar nu înțeleg de ce să extindem opinia și la poezia umoristică. Cred că o poezie umoristică, din punct de vedere prozodic, ar trebui să aibă aceleași reguli ca poezia clasică normală.
De ce am spus că aș fi preferat versuri mai lungi? Pentru că, aplicând principiul reducerii la absurd, mi-am imaginat o poezie cu foarte multe strofe și cu versuri foarte scurte și am presupus că lungind versurile, poți micșora numărul de strofe. Pe de altă parte, un vers scurt te obligă uneori la exprimări nenaturale.
Amintindu-mi însă că "Luceafărul" are exact metrica folosită de tine, îmi retrag afirmația.
Dar tot îți pot fi de folos cu ceva. Comentariul "Răspunsuri" a apărut incomplet pentru că ai folosit un tag html eronat pentru literele boldate. Probabil ai pus paranteza unghiulară de început și n-ai pus-o pe cea de sfârșit.
Că versul scurt e recomandabil la epigrame, asta am auzit și consider că e o părere discutabilă (eu prin discutabil înțeleg opusul lui indiscutabil, adică e posibil ca și oponenții să aibă ceva dreptate).
Dar nu înțeleg de ce să extindem opinia și la poezia umoristică. Cred că o poezie umoristică, din punct de vedere prozodic, ar trebui să aibă aceleași reguli ca poezia clasică normală.
De ce am spus că aș fi preferat versuri mai lungi? Pentru că, aplicând principiul reducerii la absurd, mi-am imaginat o poezie cu foarte multe strofe și cu versuri foarte scurte și am presupus că lungind versurile, poți micșora numărul de strofe. Pe de altă parte, un vers scurt te obligă uneori la exprimări nenaturale.
Amintindu-mi însă că "Luceafărul" are exact metrica folosită de tine, îmi retrag afirmația.
Dar tot îți pot fi de folos cu ceva. Comentariul "Răspunsuri" a apărut incomplet pentru că ai folosit un tag html eronat pentru literele boldate. Probabil ai pus paranteza unghiulară de început și n-ai pus-o pe cea de sfârșit.
0
Da, cred că ai dreptate cu tagul html, mulțumesc. Cu celelalte, nu mai discut...
Cornel
Cornel
0

".....................".