De ce?
Ai fost plecată undeva, departe, Nu am reușit să aflu unde, Când te-ai întors nu mai erai ce-ai fost, Erai ceva, nu pot să-i dau un nume. Noaptea curgea cu ploaie albă, Nelăsându-mă să-nchid
RDRobert-Marius DincaRegrete
Încerc să-mi retrăiesc trecutul Într-un pahar ciobit, amar de vin Și știu că-n vechiul cimitir sălbatic, O cruce mă așteaptă să revin. Un înger, mai demult, mi-a spus să nu-mi fac aripi, Că se
RDRobert-Marius DincaHârtie
În prima zi cât l-am privit N-am îndrăznit să-i spun, Că se schimbase peste noapte Din om într-un nebun. În ochi i se citea amarul, Știam, înțelegeam, Mi-aș fi dorit să îl ajut Și
RDRobert-Marius DincaTrecând prin viață
Copacii miroseau a toamnă timpurie, Era o vreme rece, mohorâtă Și mă plimbam singur, desculț, Călcând prin apa neagră și stătută. O pasăre murise-n zbor pe-un gard Și un bătrân urca încet
RDRobert-Marius DincaDeclin
Doi cai trăgeau la vale o căruță Ce n-avea roți, era un mare chin, S-ar fi oprit de nu le era frică, De biciul ce pocnea aiurea, din senin. Era un cer de baltă, străveziu, C-un soare mare,
RDRobert-Marius DincaCuvântul Om
Lângă altarul rece plânge-o lumânare, O pasăre nu știe încă să-și ia zborul, Un copac tânăr, la-nceput de viață, Suspină-nspăimântat văzând toporul. În crudu-ți suflet de-ai găsi moment de
RDRobert-Marius DincaSingura realitate
Să mă lași să-ți cânt Versuri picurând, Lumânări de gheață, Împietrită viață… Să mă lași să-ți spun „Te iubesc!” pe drum, Când dispari în zare, Umbră călătoare… Să mă lași să-ți fiu Apus
RDRobert-Marius DincaPunct pe i
Pune punctul pe „i”… De ce?!... Zi! Cum poate o singură literă Să înfrunte alfabetul? Și totuși, poate schimba Un cuvânt, nu? Și acel cuvânt poate Schimba o propoziție Și acea propoziție
RDRobert-Marius DincaAșteptare
Erau un pix și-o foaie prăfuită Ce mă pândeau de pe un colț de masă Și se strângeau pereții-n jurul meu Într-o-ncleștare surdă, nemiloasă. Un strop de soare încerca să mă-mblânzească Pe
RDRobert-Marius Dinca