Poezie

Așteptare

1 min lectură·14 iunie 2009

Mediu

Erau un pix și-o foaie prăfuită

Ce mă pândeau de pe un colț de masă

Și se strângeau pereții-n jurul meu

Într-o-ncleștare surdă, nemiloasă.

Un strop de soare încerca să mă-mblânzească

Pe la un capăt rece, mort de geam,

L-am astupat cu un placaj,

Căci întuneric, asta îmi doream.

Mă săturasem să tot văd orașul plin

De oameni ce-ți zâmbeau ascunși sub măști,

Era un carnaval ce nu se mai sfârșea,

De prădători feroce, furioși.

Vroiam o mare liniștită și-un petec de nisip,

Poate și-o barcă să mă legene hai-hui,

În niciun caz de cineva care s-afirme

Că marea și nisipul și barca-s ale lui.

Erau doar lupi care mușcau din carne vie,

Lăsând impresia c-așa va fi mereu,

Nu-nțelegeam de unde atâta ură,

Căci ne-nchinam l-același Dumnezeu.

Erau un pix și-o foaie prăfuită

Ce m-așteptau să scriu de-o zi sau poate-un an

Și eu așteptam ca lumea să se schimbe,

La nesfârșit cu toții... așteptam.

002.112

Robert-Marius Dinca. “ Așteptare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/robert-marius-dinca/poezie/13892065/asteptare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.