RGRita Graban
Verificat@rita-graban
Burlington, Canada
„Ploaia”
Profesor. Si, pentru puțini, dascăl. grabanr@hdsb.ca
📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
:) Mi-a placut ultimul paragraf. Da, poate maine...
Pe textul:
„Între două ruguri" de Cristian Munteanu
0 suflu
ContextFrumos! Dar ce nu scrie nici pe foaia matricola si nici in vreun proces verbal este cum traiesti. Si cu ce sperante te vei pe-trece. Sau poate tu nu o vei face? Vei fi nemuritor prin cuvant?
Pe textul:
„Declarație" de Liviu Nanu
0 suflu
ContextAsta am si dorit. Sa fiu cat mai puerila. Ca o reactie la faptul ca mi se cere, printr-un statut acordat, sa fiu altceva decat imi doresc.
Pe textul:
„Copiii nu stiu de stele..." de Rita Graban
0 suflu
Context:) E singura oara cand m-am cenzurat. Recunosc. As fi continuat cu "te-as fi iubit". Dar multumesc zeilor ca m-am putut abtine. Si tie, pentru gest.
Pe textul:
„Fără titlu" de Rita Graban
0 suflu
ContextMultumesc pentru pont. Doar ca eu scriu in ore, in timp ce predau. Si uneori, astern 3-4 poezii intr-o zi. Le dau spre citire unui cenzor. Si apoi le introduc pe site. Ce sa fac daca am zile si zile? Am sa incerc sa tin cont de sugestie, totusi.
Pe textul:
„Da, Doamne, rugina!" de Rita Graban
0 suflu
ContextTi-ai gasit singur raspunsul. Nici eu n-as fi spus-o mai bine.
Pe textul:
„Resemnare" de Rita Graban
0 suflu
ContextMultumesc, asemenea. Nu e oare viata o rotire in cerc, o intoarcere in punctul de plecare, doar ca avem amintiri si riduri in plus? Oare?
Pe textul:
„Culpa" de Rita Graban
0 suflu
ContextSi viata asta nu e o rastignire? Doar ca nu intotdeauna coboram de pe cruce...
Pe textul:
„Da, Doamne, rugina!" de Rita Graban
0 suflu
ContextImi place imaginea lunii, dupa amiaza. Nici soarele nu e ascuns, nici luna venita pe deplin. La asta se refereau primele doua versuri. De aceea luna pare aurie, nicidecum palida. \"Inspirantississimo\" e viata, caci ma face sa simt asa...
Pe textul:
„Marsaluit" de Rita Graban
0 suflu
ContextAcum dau ciresii in fruct. Dar chiar si acum, eu tot la toamna jinduiesc.Multumesc.
Pe textul:
„Samburi de toamna" de Rita Graban
0 suflu
ContextMultumesc. Personal? Scriu din mine si pentru mine. Iarta exacerbarea propriului eu!
Pe textul:
„Vocalele numelor noastre" de Rita Graban
0 suflu
ContextAi dreptate. Infinitul se rasfrange in noi, iar sufletul nostru se inmulteste cu infinitul. Ca doar au aceeasi esenta, nu?
Pe textul:
„CERCUL IUBIRII" de Rita Graban
0 suflu
ContextLa inceput a fost cuvantul in iubire. Apoi interdictia de a vorbi. Si ulterior resemnarea. La ce as mai vorbi unui om care nu vrea sa auda?
Pe textul:
„Dictionar gol" de Rita Graban
0 suflu
ContextDe ce \"minge\"? E un acrostih. Si apoi, e si ideea superba de joc inclusa in cuvant.
Pe textul:
„Meimar" de Rita Graban
0 suflu
ContextMultumesc frumos. Era o scapare ce nu isi are scuza.
Pe textul:
„Inger al tacerii" de Rita Graban
0 suflu
ContextTe-ai suparat? Era o gluma. La drept vorbind, iti multumesc ca te exprimi. Doar ca ceea ce scriu vine din mine si nu isi are intotdeauna explicatie logica. Si nici n-o caut. Eu arunc cuvintele pe hartie, nu retusez nimic. Doar simt si scriu. Chiar lucruri pe care nu le pot explica mie insami.
Pe textul:
„Scrisoare catre un soldat invins" de Rita Graban
0 suflu
Context