CÂRLIONȚ
La miezul nopții...dor
Când nimeni nu mă crede,
M-ai ascultat ușor,
Prin lumea ce se pierde.
Și farmecul aparte,
Din mâna ce-o dezmierd.
A redeschis o
A BUZEI AȘTEPTARE…
Când noaptea neagră, plină
S-a revărsat pe pleoape
Ai apărut divină,
Zeița mea de șoapte.
Prin clipele uitate,
Puține și stinghere,
Ca unda de pe ape
Și
PETALÃ DE TIMP
A timpului petală,
Îmi unduie ușor,
O tâmplă rece,goală,
Cu-a lacrimilor dor.
Și seara se revarsă
Ușor peste privire,
Ca apa în crevasă,
Cu dor în amintire.
Iar
Năzuință de vară
Văd umbra ta pe dos
Și corpul ce miroase a frumos
Căci sufletul mi-e aproape,
Când visu-ți e departe.
Și fermecat de-al tău soare,
Privesc la tine-n zare.
Căci
A răsărit dintr-o uitare...
Și m-a surprins prin exprimare.
S-a cuibărit în suflet imediat.
Când m-a atins... m-a fermecat.
A început să vrea,
Să spere a mă revedea.
Dar drumul a fost lung
SARBATOAREA ZI de PASTE
Dintr-o mare linistita, fara valuri in cadere.
A iesit in asta lume,.. sa adauge izbavire.
La o viata in visare,
Astor natii litigioase.
Si le-a daruit iubire
ASTEPTARE
In asteptare sunt,
In asteptare-am fost,
Singuratatea doare,
Cand esti in asteptare.
Dar doare si mai tare,
Cand ai trait iubire mare,
Si-acum esti singur.... si tot in
DIMINEATA
Din roua diminetii
Din stropi de iarba udă
Vad valurile vietii
Ce trupul îmi inundă.
Si starea mea precară
Din asta dimineată.
Se va muta diseară
In zâmbet fără ceață.
Asa
P I X U L
A rasarit din incercarea,
De-a depasi un biet stilou.
Si-a reusit precum visarea,
Sa faca gandul...tot mai greu.
Era compus din pasta,.. mina.
Si-un corp de plastic colorat.
Si
FLORICICA
De prin iarba uda, rece
De un verde palid, pal
O micuta floare trece
Al pamantului hotar.
E timida si plapanda
Sta sa cada din picioare
Ca o frunza fumeganda
Pe un fulg de
TRECÃTORII
Au venit din întuneric
Și trăiesc doar în lumină.
Ei sunt oameni de generic
Ce nu au o viață plină.
Au o viață cu minciuni
Și coșmaruri ne-ncetat,
Printre aste multe