Poezie
Aspirație
1 min lectură·
Mediu
A răsărit dintr-o uitare...
Și m-a surprins prin exprimare.
S-a cuibărit în suflet imediat.
Când m-a atins... m-a fermecat.
A început să vrea,
Să spere a mă revedea.
Dar drumul a fost lung și greu,
Către o inimă de vașnic....leu.
Și stau în neîncredere....de ceas.
Căci nu mai pot să spun iar...“bun rămas”.
La fel ca un vapor în port.
Când dragostea uitată.... reînvie suflet mort.
Și simțăminte vechi, trecute.
Îmi reapar în minte și-mi fac cute.
Ca teama de eșec, ce nu dispare,
Doar la vederea micului surâs.... ce reapare .
Și totul pare viu, neîncetat.
Precum e valul către stâncă, aruncat.
Iar zarea de atracție,ce-o văd în nemurire,
Ca o lumină veșnic vie... cum arde în iubire.
Căci marea dorului chemare,
Mă-nvaluie în continuare,
Spre o iubire nesfârșită,
La miez de noapte....fericită.
…..11.05.2010
00829
0