Despre cât de ușor se poate face o minune cu un număr oarecare de angajați

Bătrâna care așteaptă la ghișeu are ochii albaștri. La fel, părul, fața și pardesiul care îi acoperă trupul gârbov. Ghișeul la care așteaptă bătrână se află într-o clădire din centrul orașului. Din pereții acesteia picură apa, așa cum din statuile sfinților picură lacrimi și lumea crede, pe bună dreptate, că e o minune dumnezeiască sau de altă natură. În această instituție lucrează un număr oarecare de funcționari publici, având ca unic și nobil scop satisfacerea celor mai diverse cereri ale populației. Astfel, portarul deschide ușa, electricianul aprinde lumina, femeia de servici face curățenie, secretara directorului răspunde la telefon, iar directorul însuși stă pe fotoliu. În ultima ședință a Consiliului Administrativ s-a luat decizia ca aceste roluri să se schimbe în fiecare săptămână, pentru a se evita rutina și a determina astfel creșterea randamentului activității. În dimineața în care bătrâna aștepta la ghișeu, electricianul răspundea la telefon, secretara făcea curățenie, portarul stătea pe fotoliu, femeia de servici aprindea lumina, iar directorul deschidea ușa. Acest nou tip de organizare internă a făcut ca în scurt timp instituția aflată în clădirea din centrul orașului să devină o instituție model, celelalte instituții grăbindu-se să-i urmeze exemplul. Astfel, din pereții tuturor instituțiilor din oraș curând începu să picure apă, așa cum din statuile sfinților picurau lacrimi și lumea crezu, pe bună dreptate, că e o minune dumnezeiască sau de altă natură.