Într-un târziu, coborând pe mal,
am rupt pecetea și am citit răvașul
scris de tine cu sânge înveninat de fiară.
În urma mea, melancolic și visător luntrașul
cânta o baladă tristă la vioară.
Ascultam cum ropotul ploii
Toca nervii orelor înfierbântate de plictiseală
Și priveam zbuciumul frunzelor
Pleznite cu biciul de apa furioasă...
Ascultam vuietul vântului
Și simțeam cum
Nu arunc cu pietre
în ziua de ieri
și nici cu lauri
în ziua de mâine.
O frunză uscată
nu poate aduce bucurie
și nu poate răni,
dar poate aduce aminte
de vremea când era
Te priveam și nu-mi venea să cred
că pot să fiu atît de liniștit în preajma ta,
sufletul meu se bucura și zburda ca un ied
care a găsit printe mărăcini mlădița ce o căuta.
Aveai privirea atăt
Te-am violat de multe ori cu gândul
încât, pe drept, merit să fiu cu capul în jos spânzurat,
ori inchiziția să aprindă pentru mine rugul
ca flacările lui să-mi curețe sufletul de păcat.
Numele meu
s-a rătăcit în vâltoarea vieții
în timp ce căutam ca orice argonaut\"lâna de aur\".
Sufletul meu
purtat de vântul sorții,
s-a încâlcit fără să vrea,
ca un ciulin,
în părul lung
Mă gândesc că poate m-am grăbit,
când îndemnat de entuziasm,
ți-am mărturisit că te iubesc;
am văzut atunci în tine o lumină
sau poate mi s-a părut că o zăresc.
Draperiile ce acoperă sufletul
De unde vii și cine ești străine
de-mi ești atât de drag?
Când nu te văd plânge sufletu-mi dupa tine
și se simte neâmplinit și beteag.
În ce timpuri ne-am întalnit
și câtă dragoste ne-am
Ai trecut pe lângă mine ca o miraculoasă ispită,
fără să-ți pese că ești invidiată sau adulată;
te priveam și eu fascinat , dar cu inima îndoită
că ai putea să fi a mea și să mă iubești
Știu că puțini vor crede
însă tot ce rămâne din om
și nu se mai vede
este un globuleț colorat
suflet de lumină
cu vorbe și fapte impregnat
care se va alătura miliardelor de globulețe
și în
Dincolo de ecoul ce se amesteca cu vibrația serii
și înfiora sfioasele sălcii,
eu am închis în cerc așteptarea de răspuns,
hotărât să îngrop trecutul în sipetul uitării,
dar o undă s-a desprins
Suntem două suflete
adăpostite sub aceeaș umbră
rătăcind nemângâiate
printre nămeți de neîmpliniri și regrete...
Ai fost fermecătoare și caldă
m-ai călăuzit ca o stea
dar fără să vreau
ți-am
Așează-te pe genunchii mei
să privim împreună ploaia de vară
cum își cerne lacrimile peste tei
curățindu-i de tristețea adusă de seară.
Deschide către dragoste ușa
și lasă speranța să spulbere
Sufletul meu plin de iubire,
ca o aripă căzută, s-a frânt în două
și lacrimile s-au adunat în el
cum se adună,pe iarbă,cristalele de rouă;
nu s-a frânt de supărare că m-ai părăsit
râzand de
Pe piscuri cu plete de nea
îmbătrânite de așteptare
artificii de idealuri și stele
în nopțile reci
de singurătate vegheate
răsfățau cu iluzii devenite deșarte
dorurile mele
bântuite de duhuri
Toți cerșim,
unii pe față,
alții înr-ascuns,
dar puțini reușim
să atingem adâncul
greu de pătruns
peste care demnitatea
domnește ca o regină;
ne este rușine
să recunoaștem
că de la Forța
Visul tău de iubire lasă-l să crească
precum un arbore falnic, cu ramuri de aramă,
ca în el speranța-pasăre ostenită să-și găsească
refugiul și bucuria că a scăpat de griji și teamă.
Să
Din noianul deșertăciunilor
mi-am înalțat sufletul
ca o cruce de jertfă;
cei dragi au fost primii
care mi-au răstignit iubirea și speranța
fără milă.
Dorurile ostenite
mi se împletesc sub
Am aprins focul
în vatra sufletului meu
și am copt cu el
din amintiri o turtă.
Mi-am turnat vin în pahar
și privesc cum flăcările
se îmbrațișează și se sărută.
Nu-mi este foame nici sete
ci
Dincolo de noi
se întinde oceanul amăgirilor
care uneori se revarsă
și ne inundă sufletele;
dacă nu reușim să alungăm tentațiile
lipsite de măsură
ne putem înneca
în propriile noastre patimi
Floare delicată de cais
ce cauți în lumea muritoare,
când locul tău se află-n paradis,
învăluit în raze aurii de soare?
Tot orizontul necuprins
plânge înfiorat de disperare
că pieri și tu ca
RB