rechesan gheorghe

Aveam, prin clasa a VII-a, un coleg pe care-l detestam toți. Pînă și numele-i urîcios, Mirel Boțoghină, sugera un tip nesuferit. Boțoghină era un grăsan împiedecat, cu fața ca un bostan încrețit de

Gaură gaură gaură gauurăăă strigă disdedimineață Gauss e duminică toate ferestrele au pleoapele încă lipite Gauss are 14 ani și-un păr roșu țepos țîșnindu-i din fruntea îngustă un ochi e

-Mîine mă-nsor! ne-a anunțat radios, Fluierici, spre sfîrșitul programului.Era într-o vineri și ne pregăteam să întîmpinăm week-endul așa cum ne plănuisem fiecare:cu o bere rece, la o terasă, cu

Pe vremea cînd se petrece această povestire, cartierul Butte-aux-Cailles, nu era decît o mahala din cel de-al XIII lea arondisment, un fel de sat în coroana metropolei. Pe locul unde se va înălța

În blocul în care locuiește familia Mreană era pe cale să se producă o mare dramă; dar s-o iau treptat, ca să pricepeți mai bine amplitudinea iminentei catastrofe. Locuind într-un spațiu precis

Cutia încăpătoare, din scînduri lungi cît policarul lui Folsengur, era plină de aer umed cu nuanțe de verde exaltat și parfum de mucegai. Lemnul își aducea aminte că fusese un pîlc de molizi, scutura

În prim plan, o fîșie lată de iarbă. Verdele mohorît al gramineelor pișcate de brumă, sub care solul întărit a înghițit galeriile sigilate ale furnicilor, cîte o carapace mumificată în humus, elitre

Scîrboasă scenă! Proaspăta văduvă bocea, zgomotos, trăgîndu-și mucozitățile înapoi în sinusuri, rimelul i se scurgea, dizolvat de lacrimi, în dîre de funingine pe obrazul buhăit. Am întrebat-o de ce

Și-acum încotro? se-nghesuie cuvinte bolnave fiori răi pe șira spinării aerul prea dens miros de drapele arse cineva într-o ureche mi-a spus odată ai gust de țigară aprinsă la capătul cu

„ Mănînci ca o anorexică! ” constată Bogdan trăgînd în dreptul lui farfuria plină cu crustacee, moluște și bucăți de cefalopode înecate într-un sos vîscos, albăstrui. „ Nu sunt anorexică...pur și

s-a oprit pe costișă și mi-a spus gîfîind am găsit locul ăla în care femeile nu mint niciodată din punctul în care-l priveam dealul înconjurat de porumbari înfloriți se vălurea ca o fesă verde

Totul a început cît se poate de bine. Am părăsit cabana în primele ore ale dimineții, îndată ce lumina a descîlcit fuioarele de ceață de pe culmi. E senin, cerul are o limpezime de acvamarin, ninsese

Toate amintirile sunt de prisos e aceeași toamnă ca și cea de anul trecut și de acum mai bine de treizeci de ani ghețarii antarctici încă nu se topeau iarba se îngălbenea în același ritm lent

Nu n-o să mă mulțumesc să rămîn o umbră pe-un zid și nu mi-e frică de clonțul tău osos i-am spus ea a ridicat din umeri ca o pasăre care nu reușește să-și ia zborul soarele era o muscarniță

zîmbește ca o gură oranj garnisită cu dinți negri lucioși și mărunți raze îi coc ferme obrazul moarate catifele fermentate-n miere pepenele ar cînta glorios un imn scîrțîit către

ești prietenul literelor ferme contururi clare arabescuri rigide împlîntate în albul hîrtiei nimic din scurgerea secundei nu-ți înmoaie cuvintele atunci cînd la umbra arborelui Sephirot îți

Visam că stau cățărat între crengile cinci și șase acolo spinarea e-n largul ei castanul era un camelot verde în umbră lanceloții lucioși dormeau în iatacuri ghimpoase cercurile de sub coajă

Îmboldit de o legitimă curiozitate, mi-am luat agenda și stiloul și m-am înființat în turnul de fildeș al unui literat de prestigiu.De altfel, domnia-sa, Moritz Barian Merișor, e o gazdă avidă de

Seara face un slalom obosit și slinos, asfaltu-i rugos printre licurici BMW și lumini stroboscopice. Dy, pentru procentul hetero și anglofon al găștii, darienne pentru restul francofil și de altă

nu pot suporta trandafirii am mormăit stăteam întins comod pe canapeaua psihanalitică ea la căpătîiul meu cu un blocnotes și-un creion avea picioare frumoase pulpele încrucișate sugestiv protector

În vara lui 2007, m-am hotărît să-mi petrec concediul pe coasta muntenegreană a Adriaticii. Oferta, pentru un sejur de șapte zile a obscurei agenții turistice, peste care am dat întîmplător, era

Afară ploua tăcut, cu stropi mărunți și deși, scuturați cu insistență din pîcla amorfă a norilor. În librărie mirosea plăcut. Parfumul acela inconfundabil de carte proaspătă, în care izul amărui al

îmi iau cazmaua firește în concepția mea unealta de săpat e un stilou sau un pix cu vîrf subțire mă duc în grădină grădina se-ntinde între prima carte de povești răsfoită și bufnetul sec al lui