Poezie
Dor...dor...
1 min lectură·
Mediu
Dor de liniște în zbucium de tornade
Ca o necunoscută ce-atrage prin mister,
Condor prinzând în cioc naiade,
Ca o minciună intrată clandestin în falanster.
Dor de necuvintele ce surpă maluri,
Neexistența lor imploră arderea completă,
Toreador împuns de taur ca un înecat împuns de valuri,
Cu coarnele necuvintelor scurmă în vintre organe de planetă.
Dor de țeluri atinse ca iubiri perfecte,
Neexistența lor imploră arderea completă,
Sudor al inimii rupte de idealuri erecte,
Sudând de cer intimitate secretă.
Dor de aripi tăiate din naștere,
Neexistența lor imploră arderea completă,
Ador sinteze dezvăluite prin reprezentări esotere,
Ca un contur desenat peren cu a intelectului cretă.
Dor de ambiții evoluând hiperbolic,
Neexistența lor imploră arderea completă,
Condor cu cioc de neant stârpind fauna unui spațiu bucolic,
Ambiții – specii pe cale de dispariție, ca un burete ce șterge contur de cretă.
Dor dorurile de liniște, de țeluri atinse, de ambiții,
Neexisența lor imploră arderea completă,
Dor de dureri sublime-adevăruri transcendentale murind de inaniții,
Dor de iarbă verde văzută crescând prin lunetă.
001620
0