Poezie
Poarta...poarta...
1 min lectură·
Mediu
Poartă spre un eden creat de un spirit planetar
Închisă deschiderilor de forme impure,
Nu se deschide sunetelor firii compusă din note de flașnetar,
Nici nu se vede de ochii închiși de lumina absorbită de ființe imature.
Poartă visarea mintea spre lumi esotere
Teleportând-o în anomalii de verbe sfâșiate de dezacorduri,
Planeta este un craniu uriaș împărțit în două emisfere
Ce rânjește către semeni operând speranța pe deschise corduri.
Poartă prin care trec stigmatizații,
Ca un cortegiu de forme tăiate de oprobriu,
Ce nu se mai întorc în spațiul laic extins în nații,
Pătrund în falansterul de erori cu eul desființat, impropriu.
Poartă rațiunea spre un tărâm de idei proprii inaccesibil,
În jurul lui prăpăstii cerber stau de pază,
Ca un creier separat de corp guvernând logic și sensibil
Peste o națiune unică, planetară, siderată de stază.
001710
0