Semne

Pe semnul minus dansează o balerină cu piciorul în paranteze

Trasând conturul muzicii între acolade,

Spre – infinit cu sensuri și antiteze

Zbor spiralat descrie în inversări de minusuri fade.

Pe semnul plus stau răstigniți martirii,

Crucile sapă în pământ întrebări despre esența morții,

Nemișcarea s-ar vrea destrămată în sensurile rotirii,

În centrul unui plus simbolic să încrustăm gema unui eu nealterat de vitriolul

sorții.

În pauzele dintre trei puncte

Degenerări de sensuri de virtuți necarnale

Au însămânțat viermi albi în arborescența spiritului cu axoni-fructe,

Sari din punct în punct și zbori spre asimptota zero sau cazi în haznale.

Două puncte la doi ochi uniți de un rid

Într-o dreaptă perpendiculară ce secționează aria firii,

Așteaptă urmarea lui „ ce va fi ” încălecând viitor arid

Într-o cavalcadă de senzații irizând în inflorescența uimirii.

Punct și virgulă, eu spot mișcându-se pe epidiascopul sufletului,

Un gât de lebădă pătrunde lăuntric

Ca o virgulă înfiptă în esența urletului

Ce mă străbate ca un curent electric.

Punctul – in ins ce evadează înarmat cu o virgulă,

Se cațără pe un I și în viața unei fraze,

Își țese pânza într-un roman ca o tarantulă,

Cu sfârșitul în lacră prefigurează orizonturi de începuturi în staze.

Pus în vârful piramidei ca etern început fără sfârșit,

Simbolizează perfecțiunea ascunsă-n corp de ideal,

Penitența ascezei și catharsis spiritual are de ispășit

Pe o bază ca o lacră piramidală profanată de laic ireal.