Poezie
Vedenia sinistră a căldurii
1 min lectură·
Mediu
Lenea s-a desprins de corp
și s-a infiltrat în canapea
în arabescurile fumului de țigară
o indispoziție urcă pe perete
aerul transpiră căldura
care se plimbă pe corp
ca un gândac
moleșeala îmi merge pe creier
printre idei letargice
pipăindu-mi gândurile
învelite în toropeală.
Prin fereastra deschisă
intră o gură hâdă
cu dinții de cauciuc ars
cu limba pișcată de țânțarii caniculei
cu respirația pestilențială
de zombii aflați în descompunere
încerc s-alung vedenia sinistră a căldurii
cu ajutorul ventilatorului.
Îmi pun gândurile în priză
pentru a se face lumină
o parte sunt arse
și se prefac în scrum
căzut pe o mochetă
le strâng
le amestec într-un pahar cu apă
în care am dizolvat un somnifer
și le beau.
022.990
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- razvan rachieriu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
razvan rachieriu. “Vedenia sinistră a căldurii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-rachieriu/poezie/196861/vedenia-sinistra-a-calduriiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
O imagine reusita aici: \"lenea s-a desprins de corp si s-a infiltrat in canapea\"... in rest, multe face omul din cauza caldurii...dar nu trebuie sa le spuna si altora.
0
Lenea s-a desprins de corp
și s-a infiltrat în canapea
în arabescurile fumului de țigară
o indispoziție urcă pe perete
aerul transpiră căldura
care se plimbă pe corp
ca un gândac
moleșeala îmi merge pe creier
printre idei letargice
pipăindu-mi gândurile
învelite în toropeală. – Starea de latență, atunci când totul din jurul tău prinde contururi halucinante, un poem ocazional aș spune eu, singura realitate din jur fiind doar căldura, care furnizează această stare, dar mai ales imboldul de a te lăsa cuprins, ca apoi să simți că trebuie să te eliberezi. În acest poem totul se bazează pe imagine. Realizezi foarte bine starea aceasta halucinantă, particulară fiecăruia. E aici o legare a particularului de universal, depășind deopotrivă haosul de armonie. Fantezia creatoare în aceast poem depășeșete limitele, aș spune că ai exagerat puțin , dar nu e rău.
Câteva particularități poate găsești o altă formă:
o indispoziție urcă pe perete
- aș renunța la unele elemente de legătură
și s-a infiltrat în canapea
în arabescurile fumului de țigară
o indispoziție urcă pe perete
aerul transpiră căldura
care se plimbă pe corp
ca un gândac
moleșeala îmi merge pe creier
printre idei letargice
pipăindu-mi gândurile
învelite în toropeală. – Starea de latență, atunci când totul din jurul tău prinde contururi halucinante, un poem ocazional aș spune eu, singura realitate din jur fiind doar căldura, care furnizează această stare, dar mai ales imboldul de a te lăsa cuprins, ca apoi să simți că trebuie să te eliberezi. În acest poem totul se bazează pe imagine. Realizezi foarte bine starea aceasta halucinantă, particulară fiecăruia. E aici o legare a particularului de universal, depășind deopotrivă haosul de armonie. Fantezia creatoare în aceast poem depășeșete limitele, aș spune că ai exagerat puțin , dar nu e rău.
Câteva particularități poate găsești o altă formă:
o indispoziție urcă pe perete
- aș renunța la unele elemente de legătură
0
