Poezie
Suferințele din iubire, cu speranță colonizate
1 min lectură·
Mediu
În interiorul piramidei de cristal
Zvâcnește dureros un dor vital
De iubire urcând un avânt vertical,
În miezul lui stă femeia cu frumusețea desfășurată orizontal.
Zbuciumul este un arc încordat
Ce slobozește săgeata cu venin direct în chipul ridat
Al femeii ce calcă cu discreție în tocuri
Iubirea ce se umflă cu minciună, se sparge și se împrăștie în diverse locuri.
Bărbatul vâslește cu luntrea dorinței în ochii femeii,
Mâinile se imprimă pe sâni ca și cum și le-ar vârâ în priză,
Se electrocutează de atracția fatală ca un abis al ideii
De extaz cutremurând ființa în spasmele ce fac cu suferința remiză.
Mi-am bandajat decepția – șuvoi
Ce îneacă simțirea bifurcată în doi –
Cu pansamentul timpului proiectat în viitor,
Cutremurul eșecului a prăbușit toate clădirile lăuntrice cu un zgomot vuitor.
Stăteam în restaurant cu gândurile desfășurate
Într-o sfoară încâlcită de emoții epurate
De zgura iubirii și de spuza supurând pe piele
Și serveam în minte un prânz din amăgitoare iele,
Când și-a făcut apariția o femeie calcinată
În privire de cenușa iubirii în toți porii măcinată,
Am invitat-o la masa suferinței carbonizate,
Am pătruns tăcut unul în altul, ne-am amestecat suferințele cu speranță colonizate.
002.240
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- razvan rachieriu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 196
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
razvan rachieriu. “Suferințele din iubire, cu speranță colonizate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-rachieriu/poezie/1833502/suferintele-din-iubire-cu-speranta-colonizateComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.