Poezie

Pași în beznă

2 min lectură·7 aprilie 2009

Mediu

Aud țipetele celor înțepați de lumină,

Înfășurați în păcate și otrăviți de vină,

Văd cum se rostogolesc pietrele în ei,

Au în ochi viermi și în gură gust de mișei.

Am azvârlit un hohot imens și dur

În obrazul vieții fardat cu fals și impur,

Un crater s-a format pe fața lumii, plin cu vomă

Și în el înotau oamenii glazurați cu a morții aromă.

Un blestem putrezește pe un colț de stea,

Din el se scurge sânge negru ce naște o femeie rea

Răstignind bărbații pe crucea privirii de vampă,

Noaptea topește luna și o așează în lampă.

Toată nemernicia lumii a plesnit asurzitor

Și puroiul s-a prăvălit într-un șuvoi distrugător

În sinele celor ce au amestecat invidia cu ura,

Închisă ermetic le este mintea, deschisă spre întuneric le este gura.

Fiecare pas pe spatele luminii amăgitoare

Lasă stigmate în care forfotesc furii răzbunătoare,

Un răsărit artificial taie nimicul împovărător,

Apusul arde cerul și flacăra zâmbește către mine enervant și supărător.

Dezarmonia descătușează dezechilibrul pornit la vânătoare

De oameni fragili și casanți cu involuții dăunătoare,

Psihicul urlă traumatizat agățat de oasele realității,

Târât prin mâzgă își răzuiește pielea nulității.

În spațiul numelui hohotul sarcastic amuțește,

Lumea îmi pare un acvariu și eu un pește,

Aud timpul cum lovește crâncen și implacabil

Granitul sorții și bezna sfărâmicioasă prin care se învârte un om incapabil.

002.001

razvan rachieriu. “Pași în beznă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-rachieriu/poezie/1830943/pasi-in-bezna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.