Poezie
Eu – nonzeu
1 min lectură·
Mediu
Ceasul își măsoară pasul în glasul
secundelor suprapuse undelor înfiorând dansul ielelor
frica își întinde aripa peste gripa ce virusează clipa
deznodământul deschide mormântul în care doarme sfântul
fericirea în firea dizolvând nenorocirea își găsește menirea
un roi de avânturi noi înmuiate în puroi
se strânge într-un sânge care plânge
halucinații în ochii unei nații se împart în fracții
o rugăminte în minte de-un președinte fals își aduce aminte
aproape de pleoape susură ape
eu arhiereu surâzând mereu pe piedestalul unui nonzeu.
033.908
0
NM