Poezie
Aureola de foc a pasarii albe
1 min lectură·
Mediu
Uriașa pasăre albă și-a smuls penele de gheață
Și le-a depus pe străzi și acoperișuri,
Fluturii albi atrag albinele de cristal roind în ceață,
Sunt striviți de ferestre – aripi de puf pe ovale tăișuri.
Cerul de lavetă murdară, umedă, ca un monstru viu,
Mânjește fața orașului înghețată
De sângele rece picurând din corpul străveziu
Al cerului răstignit pe copacii poleiți de vată mată.
Corpul murdar al zilei unge cu mâzgă blocuri, oameni,
Cu temperatura sub zero prefăcută în cuțite de ger
Înfipte în carnea înghețată în abatorul frigului în semeni,
Ca și cum din cerul pudrat cu fulgi descinde iarna ca un fulger de ger încarnat
în înger.
Eu, ca un miez de sânge încins
Rostogolit peste osul sinusoidal și rece al iernii,
Aș vrea să m-arunc în inima rece a iernii ca un foc nestins,
Să topesc înghețul dând aureolă de foc vremii.
023.447
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- razvan rachieriu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 145
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
razvan rachieriu. “Aureola de foc a pasarii albe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-rachieriu/poezie/161486/aureola-de-foc-a-pasarii-albeComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Eul este o “aureolă de foc” care topește înghețul singurătății , ca un foc nestins aruncat peste osul rece al iernii.
Ca o antiteză a poeziei simple și banale am gândit această poezie și am făcut efortul de a crea o poezie complicată, care abundă, așa cum ai remarcat, de sensuri și metafore, greu de lecturat și de înțeles.
Trecerea ta este ca un “foc nestins” prin inima înghețată a iernii.
Ca o antiteză a poeziei simple și banale am gândit această poezie și am făcut efortul de a crea o poezie complicată, care abundă, așa cum ai remarcat, de sensuri și metafore, greu de lecturat și de înțeles.
Trecerea ta este ca un “foc nestins” prin inima înghețată a iernii.
0

eu o numesc singuratate pentru ca nu tine cont
de anotimp este prezenta tot timpul
si-a facut cuib pe umerii mei:)
imi permit o parere: la mine ajunge poemul acesta
doar ca imi pare prea incarcat de sensuri, este un exces
de poetizare poate suna paradoxal, dar cred ca ai putea peria putin, sau chiar renunta la rima, s-ar vedea mai
bine ideile...
am desprins cu placere:
\"Aș vrea să m-arunc în inima rece a iernii ca un foc nestins,/Să topesc înghețul dând aureolă de foc vremii.”
Anana