Poezie
Peripețiile omului îngâmfat. Omul ambițios și nemurirea
2 min lectură·
Mediu
Un om îngâmfat
vroia să devină modest
și pentru asta
a experimentat
umilința
a luat bătaie
de la oamenii violenți
și nu a zis nimic
a fost biciuit
de zbiri
și nu a reacționat
i-au fost scoase
măselele
și nu s-a împotrivit
și când a crezut
că a atins umilința maximă
care duce înspre modestie
a dat în umbra unui gând
de ambiția
care s-a pitulat
fiindcă nu vroia
să părăsească corpul
îi era frică să trăiască
pe cont propriu
în realitatea contondentă
altruist, i-a găsit adăpost în suflet
unde ambiția s-a multiplicat în clone
și a început să conducă corpul
iar omul ce a experimentat umilința maximă
a devenit iar îngâmfat.
***
Un om ambițios și vanitos
a vrut
să devină nemuritor
pentru asta
și-a abandonat
efemerul
în tenebre
și în lipsa lui
a devenit
un gol atemporal
a absorbit în el
substanța veșniciei
și astfel golul
s-a dilatat încontinuu
până s-a spart
și omul ambițios
a devenit un neant viu, însuflețit
a strâns nimicnicia
din neant
din care s-a modelat
pe sine
în loc de timp
și-a însușit
atemporalul neantului
care l-a trimis
într-un nefiind activ
care avea drept caracteristici
veșnicia și infinitul vide
și omul a atins nemurirea
însă în sens negativ.
022.416
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- razvan rachieriu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 205
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 61
- Actualizat
Cum sa citezi
razvan rachieriu. “Peripețiile omului îngâmfat. Omul ambițios și nemurirea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-rachieriu/poezie/14098060/peripetiile-omului-ingamfat-omul-ambitios-si-nemurireaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRȘTEFAN
Omul fericit vrea să devină nemuritor, sperând ca fericirea sa să țină o veșnicie, omul nefericit vrea să rămână efemer, neputând suporta o suferință veșnică, ca și cum ar trăi în infern.
Iar mi-ai scos, prin comentariul tău, bucuria de la naftalină, unde risca să fie roasă de molii.
Omul fericit vrea să devină nemuritor, sperând ca fericirea sa să țină o veșnicie, omul nefericit vrea să rămână efemer, neputând suporta o suferință veșnică, ca și cum ar trăi în infern.
Iar mi-ai scos, prin comentariul tău, bucuria de la naftalină, unde risca să fie roasă de molii.
0
o poezie ce spune lucrurilor pe nume...
De citit!