Pahar de plastic și cană

nu prea e loc de comentariu în poezia asta doar că a două strofă întrece orice nivel de sadism.
asta ar fi de altfel principală senzație transmisă.
decorticând asta găsesc în exprimarea dumneavoastră expresia însetări supreme la final, cam anecdotic.

SORIN
Da, e o poezie experiment, și mie mi s-a părut cam deplasată la a doua lecturare, iar lirismul ei s-a rătăcit în ''anecdotic''.
Mă bucur că mai intri aici din când în când, sper s-o faci și în cazul unor poezii mai reușite.

cu drag domnule, din ce am mai citit nu e chiar așa de deplasată.
accentele finale frizează tortură.
experimental exploatați-o cuvios.
iese acolo o dramă de evocat.

SORIN
Știu că poemul are ceva grotesc, am folosit imagini care șochează, care au și o doză de ironie lugubră.
Îți mulțumesc pentru atenția acordată poemului, care nu e cine știe ce, și sper să mă revanșez cu un comentariu la una din poeziile tale.

Mie, îmi place, deși, într-adevăr, a doua strofă m-a scârbit(dar nu în sensul firesc al cuvântului- mi s-a parut numai de reinventat, ca să zic așa), dacă pot spune că mă poate scârbi omul disperat, fără scrupul(omul din deșert), care nu mai percepe realitatea. Da. Poate mai trebuie modificată dar e o poezie pe placul meu. Baftă la modificare- dacă veți dori să o modificați!