Poezie
Spotul. Eternitate sau nefiind ?
2 min lectură·
Mediu
Un spot
aleargă de la un cuvânt la altul
inducându-i luminiscențe subtile și ciudate
se proiectează
pe peretele
în care vopseaua
a pierdut aderența
și s-a strâns într-o baltă colorată
în care se bălăcește un foton
și imprimă figuri geometrice
imitând structurile tehnice
ale construirii poemelor
este monada indestructibilă a poeziei
față de care nu s-ar crea substanța lirică
care umple golurile create
de hiatusurile gândirii
Dacă poemul are răni sau șchioapătă
dintr-o indispoziție a spiritului
spotul cicatrizează rănile
și vindecă infirmitățile
și atunci când sunt crestat de vicii
spotul îmi inoculează abstinența.
***
Mă întreb
dacă suntem mai aproape
de eternitate
creând distanțe tot mai mari
față de viitorul
în care se întrezărește perenitatea
destinul
să-l modelăm în miriade spirale
câte o spirală pentru fiecare viață
să introducem în spirale
vectori existențiali verticali
pe care să urcăm înspre divinul
în care intuim fericirea și perfecțiunea
și în care lipsesc coordonatele bolilor
sau dacă suntem mai aproape
de nefiind
fiind prea impuri pentru a zbura
crestați de păcate, vicii și tare
impregnați cu depravare și imoralitate
căci unii cochetează cu nimicul
atrași fiind de neantul din el
dezorientați, debusolați, bulversați
unii ajung să creadă în întuneric
și se înscriu
în cohorta lui de himere, tenebre și genuni.
001359
0