Poezie
Nemurire și efemer. Pasagerul fericirii vs palatul nefericirii
2 min lectură·
Mediu
Nemurirea
e cea mai bună minciună
până când cineva o demonstrează
iar încarnarea sau veșnicia sufletului
sau a spiritului
sunt puse în teoreme
esoterice, metafizice și transcendentale
Minciuna
este mai aproape
de structura omului
decât adevărul
care împovărează
pe când minciuna
împodobită cu simulacre
are tendința de a crea iluzii
ce defulează un psihic
răstignit pe crucea
realității dure
Fiindcă nu a fost demonstrată
nemurirea se acoperă cu coajă de efemer
o divizăm în miriade intervale temporale
și o distribuim, frumos ambalată
în dogmele și canoanele religiei
celor care așteaptă să treacă în nefiind
crezând într-o nouă viață încorporând fericirea.
***
O ipostază existențială optimă
este să fii pasagerul fericirii
să locuiești cu chirie
în garsoniera ei
să-ți facă masaj
când suferința
face gropi în piele
pentru a înlocui conductele sparte
cu unele noi
prin care circulă umorile
însa fericirea este capricioasă
ca o femeie
care se crede indispensabilă bărbatului
și te poate da afară
dar când o ușă se închide
alta în locul ei se deschide
și iată că intri
în palatul din pietre prețioase
al nefericirii
care nu-și arată chipul
pentru a nu provoca coșmaruri
îți implantează un cip și un microprocesor
și devii astfel sclavul ei
lucrezi la pajiștile și la acareturile
ce țin de satul numit Purgatoriu.
022.203
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- razvan rachieriu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 211
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 51
- Actualizat
Cum sa citezi
razvan rachieriu. “Nemurire și efemer. Pasagerul fericirii vs palatul nefericirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-rachieriu/poezie/14070501/nemurire-si-efemer-pasagerul-fericirii-vs-palatul-nefericiriiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LMLMLiviu-Ioan Muresan✓este asemeni adevărului, imuabil, supus propriilor înrebări existențiale, anoste desperechieri ale gîndirii absurde, mai ales absurdizate de dorințele perpetue, psihotice împerecheri între ființa și neființa înțelegerii, presupusă înțelepciune, de valorizare intrinsecă a dorinței materiale și pseudomaterile, ambele componente ale geniului absurd gînditor, atît de perene încît perenitatea pare infantilă, iar sclipirea interioară, dezavuată exteriorului năpădește bunaînțelegere organică dintre sine și nesine, dintre eu, supraeu, noneu, pseudoeu; precum magma, materie anorganică înfierbîntată, dezechilibru echilibrînd năzuințele defluirii, escapadă a sentimentelor telurice înalte, binom al silogismului și perpetuare a inefabilului.
0
RRLIVIU
Da, m-ai răsfățat cu un raționament dens, complex și esoteric, încât dialectica lui e convingătoare, însă cred că adevărul e imuabil până când este înlăturat de alt adevăr.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
Da, m-ai răsfățat cu un raționament dens, complex și esoteric, încât dialectica lui e convingătoare, însă cred că adevărul e imuabil până când este înlăturat de alt adevăr.
Cu prietenească iubire, Răzvan.
0