Poezie
Ipohondru
2 min lectură·
Mediu
Bolnav de prea mult alb
fac din euri măști
sub care râde malițiozitatea și ipocrizia
induse de o entitate negativă
cu care se luptă imanența și aura personale
Ființa redusă la un punct
în care sunt concentrate
energia, monadele, sufletul și spiritul
se dilată imens în univers
cuprinde stelele
din care modelează lumina
pe care o proiectează
înspre oamenii bolnavi de prea mult negru
Bolnav de prea mult spirit
îl divid în eoni
îi creez din imanență
un câmp al energiei pure
și proiectez corpusculii săi
în mințile oamenilor
cu scop de iluminare și catharsis
Bolnav de prea mult zbor
prin interstiții transcendentale și divine
îmi tai aripile
și mă ancorez de tină
îmi trimit ideile în spațiul divin
de unde se întorc însămânțate
cu esențe de frumusețe și sublim
Bolnav de prea multă idealizare
a femeilor pictate în culorile calde
ale fanteziilor de celibatar
îmi izbesc închipuirea
de stânca dură a realității
și vampele se sfărâmă în corpusculi
rămâne din ele doar imoralitatea
ca o axă de oase fracturate
Bolnav de prea multă realitate
mă refugiez în sine
și îl redirecționez înspre interior
pentru a vizualiza irealul
care se ceartă cu anormalul
pentru o femeie-concept
ce cochetează cu un domn-canon
scot femeia-concept
și o depun în haremul
gândurilor lascive.
013245
0
va ntreb cu aceeasi ingrijorare pe care am manifestat o in mod repetat sub textele dumneavoastra, care par copii ale aceluiasi amalgam de imanente, eoni, monade, fiinte, neanturi, abisuri samd, pe care le repetati la nesfarsit, le nvartiti pana ameteste si ultima farama de empatie sau deschidere sau rabdare a cititorului.
textele dvs. nu sunt poezie. sunt texte de trecut la atelier.
daca ar fi aici vreun copil de 15 ani care acum descopera vocabularul limbii romane, spre binele lui si al cititorilor eventuali, cred ca ar trebui sa i se spuna: mai bine citeste poezie cu nemiluita si abtine te sa ndrugi verzi si uscate folosind abstractiuni care nu spun nimic.
nu ma ndoiesc ca sunteti un om matur, un adult si deci ca aveti pe undeva un spirit autocritic ce va va ajuta sa renuntati la directia asta de manifestare prin scris sau macar ca aveti bunul simt estetic de a nu o numi poezie, decat daca doriti sa i aduceti un deserviciu poeziei insesi.
e trist si ca sunteti incurajat tacit sa mentineti maniera asta de a schingiui limba romana si poezia, prin aceea ca textele dvs. sunt mentinute pe prima pagina.
credeti ma, nu am spus cu rautate, nici cu ironie, ci profund, dar profund ingrijorata, intrucat consider ca ce se ntampla cu textele dvs. e simptomatic pentru anumite aspecte de care fenomenul literar, indiferent de spatiul unde se manifesta, trebuie sa scape.