Poezie
Autodepășire
1 min lectură·
Mediu
Diversificarea transpusă în multiplicitatea irizării
în axiomele schimbării
mă determină să-mi achiziționez firesc
multiple obiecte ce mă definesc
Unicitatea firii de boem ce-și face temele
trasează vertical teoremele
simplității înscrise în ramele
inactivității și delăsării băute în tavernele și cramele
“Pro” evoluție non dispariție
“Non” involuție pro diluare prin avariție
Bazele impurității de pe foaie
sunt umplute cu nisipurile ce clepsidra îndoaie
din cuvintele ce traversează
în zig-zag deșertul alb ce oaza inversează
Echivalența dintre afinitățile de pe două maluri
ale egalurilor divizate în non-egaluri
reliefează simetriile antinomiilor vidate de goluri
Non-echivalența stimulează
asimetriile și nepotrivirea în forme ce consistența anulează
dintre ambiții și transfigurarea
lor în viitor cu împlinirea prefigurarea
Autodepășirea își descoperă în nesfârșire
medicamentul spre desăvârșire
Îmi depășesc intervalul
interpus între hiatusuri ca valul ce linge malul
prin autocontrol progresiv
și cunoaștere hiperbolică într-un stil cursiv
O parabolă între structura fiindului
și principiile ființării plutind deasupra străfundului
trasează o linie sinusoidală printre albia prundului
Meritul personal transfigurează
calitățile și le sublimează
într-o esență de respect ireductibil fervoare trează
Non-meritul se deplasează
dinspre mine înspre nefiindul ce ființează
întunecând priviri apatice și doar omul contează.
033.256
0
EȘ