Poezie
Între două tăceri, între două vorbe
1 min lectură·
Mediu
Tac, și tăcerea se sparge de ziduri
vorbesc, și vorbele construiesc o casă
cu proprietarul limba
învârtindu-se în camera gurii
inundată de salivă
cuvintele despică aerul somnolent
din care se preling ziua și noaptea
se lipesc de gândirea celuilalt
și o fecundează cu concepte străine
între două respirații
se mișcă așteptarea
în care încolțește iarba
între două umbre succesive
alter-ego-ul rătăcește preferând întunericul
căci eul a împăturit lumina
sub epiderma femeii irizând în fantezii
între o femeie și alta
ideea de sublim bulversează bărbatul
ce-și dispersează iubirea
în spațiul delimitat de un refuz și o acceptare
între eu și alter-ego ființa alege abstractul
merge cu cârjele umbrelor
cu un bandaj aplicat pe optimismul ce supurează în depresii
privirea se acoperă cu mâzga absurdului
tac, și cuvintele se sparg în gură
vorbesc, și sunetele rezonează în tăcere.
001771
0