Geneza universului

1 min lectură·7 iunie 2009

Mediu

Mi-am micșorat ființa până la un punct

Rotindu-se în jurul unui ideal defunct,

Din explozia lui a luat naștere universul

Cu miliarde galaxii ce au ca materie versul.

Înainte de începutul universului exista veșnic

Un alt univers în care se extinde universul cel mic,

Căci totul reprezentând universul nu se poate multiplica în nimic,

Ci într-un supraunivers, cu stele lumânări ce ard etern în materia – sfeșnic.

Viteza luminii se micșorează prin frecare,

Căci vidul conține materie neagră și nori de gaz în fiecare

Atom mișcându-se haotic cu viteze variabile,

Totul se rotește, de la electron la galaxii neperisabile.

Forța infinită ce organizează materia în sfere siderale

Și-o face să se rotească în traiectorii astrale,

Este Dumnezeu Absolut, cu corpul- fluid cosmic- infinit, veșnic și perfect,

Iar sistemul nostru solar este condus de un Dumnezeu mai mic,

Ce este al tuturor cauzelor umane suprem efect,

Creează omul cu materia Sa și dezintegrează cu Spirit nimic.

013.083

razvan rachieriu. “Geneza universului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-rachieriu/poezie/13890772/geneza-universului

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

vesnaca dorinta de a atinge puritatea lucrurilor necunoscute, forta universului, suflet dus de imaginatie spre un taram departe de mic si nimic