Poezie

Talentul

1 min lectură·29 iunie 2005

Mediu

Talentul fără muncă spirituală, exersare și perseverare

E ca luna noaptea : strălucește, dar nu dă lumină,

Meteor stârnind la impactul cu solul gândirii cratere cu diamante rare,

Strânge praful aurifer al rațiunii din mintea cu erori – bulgări de tină.

Talentul e valoarea ce tinde spre geniul infinit,

Absoarbe din iubire intensitatea trăirii

Și din ură profunzimea arzând mocnit,

Este o calitate imanentă nimbând idealul firii.

Talentul caută sublimul în artă,

Urcă în spirale de evoluție și prinde-n palma sa lumina pură

Pe care o divide în miriade spoturi de energie eterată,

Își creează principii și postulate învelite într-o crustă dură.

Să cultivăm talentul în oameni cum creăm o poezie,

Ideea să fie esența care crește udată de seva frumosului din noi,

Versurile să picteze talentul în policromie de calități pe o vaporoasă ie,

Talentul să fie poezia perfectă din om eliminând existențial gunoi.

002.017

razvan rachieriu. “Talentul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-rachieriu/poezie/129580/talentul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.