Singurătate și distracție

Comoditatea se lăfăie pe canapea arde marginile flasce ale energiei impure îi fac o injecție cu adrenalină și se chircește în spațiul unui avânt artificial în creier țiuie neputința de a-mi tăia singurătatea de corp ce suge ca o lipitoare sângele acțiunii și de a îmbrăca femeia socială în jartierele petrecerilor ce mult mi-aș dori să fac din distracție un organ al corpului care să producă o bucurie clandestină din baruri de noapte metalizate de fum să absorb frenezia unei conversații cu o femeie cu dorința zvârcolindu-se în spatele cuvintelor ce sapă în straturile unei acceptări prea mult timp am umplut ființa cu substanța izolării spirituale scursă în exces peste marginile ființării acum studiul îmi zgârâie timpanul aspirațiilor cu disonanțe de regret în ceafă plesnește un sunet strident ce poartă în miezul lui ecoul evanescent reverberat din trecut cu atmosfera palpabilă a distracției.