Totdeauna niciodată

E toamnă pocită, parșivă e frig frustrant de frig e un frig ce zgârâie comoditatea și bunul simț prin camera în care stau a scormonit cu ghearele gerul a făcut o spărtură și-a introdus mâna înghețată și mi-a lipit-o de piept am ieșit afară și am intrat într-o speluncă să beau ceva să mă încălzesc înăuntru miros de vomă de bețiv și fum dens atât de mult fum încât parcă birtul era așezat pe un rug de lemne umede ce ardea înăbușitor lângă o masă zbârcită de crestături și mizerie ca un obraz matusalemic scufundat în cloacă pe un taburet ca o buturugă stătea un bețiv cu capul încovoiat pe masă de parcă se închina la altarul beției dezgustat am părăsit localul infect m-am îndreptat către un butic să-mi cumpăr un pachet de țigări pe trepte ședea chircit un cerșetor jalnică marionetă a timpului în care trăim blazon sfâșâietor al țării mumie descârnată rătăcind prin calvarul neputinței mi-a întins o mână ca un ciot uscat prin încălțări i se vedeau degetele picioarelor am calculat că îmi va rămâne un rest după ce îmi voi cumpăra țigări intru în magazin și plătesc așteptând restul vânzătoarea îmi dă pachetul și atât mirat, o întreb de rest zâmbind muced și zgrunțuros îmi spune : “s-au scumpit țigările” ies afară descumpănit ca o fată care a aflat că a rămas însărcinată lipsindu-mă de țigări ca de-o haină călduroasă purtată pe un frig aspru și parșiv i-am dat banii cerșetorului să-și cumpere o mănușă sau o șosetă niciodată două niciodată două niciodată fără milogi, fără săraci niciodată cald niciodată fericire niciodată mulțumit totdeauna niciodată.