Logodnă ireală

Detest timpul gestant cu zero și nimic întins ca un elastic peste pauze goale bărbat impotent se chinuie în zadar să însămânțeze secundele cu activitate am aruncat zarurile pe tabla pestriță a existenței și am decis : să modelez din spirit euforii și extazuri care să curteze poezia prin vocile pedante ale cuvintelor un dor extravagand se cațără pe creasta minții unui poet mare și își exhibă visele de succes în artă indecent și îndrăzneț în fața unui public format din idei plictisite și concepte bătrâne o melodie gravidă cu un țipăt obez și părăsită pe clapele unui pian plânge pe umerii unui sunet berbant eu privesc echidistant adunarea eterogenă silesc timpul să facă curățenie în mine bat dorul obraznic și promit melodiei părăsite o logodnă cu caseta mea preferată.