Optimul și non-optimul 9, 10, 11, 12

Multidimensionalul aparținând unui om înzestrat cu meta-evoluție în contact cu optimul îi vizualizează extra-urile, giga-urile și supra-urile care modelează superlativele și îndreaptă omul înspre metanoia racordată la suprem. Optimul cristalizează o potență maximă și îi conferă beneficului stabilitate, exponențial și anvergură pentru a fi manevrat și procesat de mintea planetară ce este entitatea demiurg a planetei care prin cumulul inteligențelor a dobândit inteligența maximă de pe planeta noastră. Dacă optimul cu ipostazele sale benefice ar guverna planeta nu ar mai exista negativități, dezavantaje sau calamități și locurile lor ar fi însușite de pozitivități, avantaje, fericiri și desăvârșiri. Optimul centrează ființa în benefic pe care-l proiectează în aria ființării, căci beneficul securizează și prezervă ființa de asalturile suferinței alimentată de negativitățile având coeziune cu răul. O traiectorie destinală optimă ține cont de eshatologie și este un melanj între benefic, fericire, avantaje, succese și vocații. Când optimul lipsește beneficul devine evanescent și traiectoria vieții deviază înspre minusuri, iar la capătul ei se află periferiile ființării și descendența ei atrage defectele și îndepărtează calitățile. Optimul se află dezactivat în spațiile ființării, însă vulgul nu-l poate vizualiza lăsându-se influențat negativ de opusul său care generează goluri răvășind ființa cu deșertăciunea lor și aruncând-o în blazare prin non-energia lor. Optimul poate fi activat și convins să se devoaleze oamenilor dacă aceștia îi înțeleg mecanismele, cauzele, efectele și destinația. Optimul privilegiază oamenii în care se încastrează și unde se manifestă optimul nu există nicio greșeală, eroare, gafă sau nereușită, căci optimul este luminat de adevărurile de natura câștigului, iar pierderea coincide cu destrămarea optimului și a beneficului. Non-optimul favorizează neputințele, dezavantajele, golurile și resemnarea, dă superfluului sensuri degenerative, timpului mort non-esențe încuibate în hiatusuri care se adâncesc și se augmentează dacă lenea se acutizează și cronicizează și orientează ființa care se conectează la el pe o traiectorie inversă față de traiectoria optimului cu oferte convingătoare, atractive și fascinante. Non-optimul împinge omul înspre faliment dacă îi influențează nociv, negativ și funest toate entitățile din lăuntrul său și înstăpânit în ființă îi anihilează voința motivațională și creatoare de sensuri, obiective și țeluri. Non-optimul maximizează fadul vieții și îi face omului manipulat de non-optim plenitudinea nulă, iar viața cu non-optim în ea este o caricatură și paiață rizibile.