Toleranța 1,2,3

Toleranța micșorează încontinuu intervalul invidiei, până ce aceasta devine un punct, este o compasiune ce îngăduie orice, manifestă iertare față de adversități și fapte reprobabile. Toleranța face din violență o înțelegere a opiniilor celorlalți, are similitudini cu iubirea de semeni și cu altruismul. Un om tolerant aduce binecuvântarea în relațiile interpersonale. Toleranța ia ce-i mai bun din cinste, modestie, bun-simț și bunătate, le amplifică și le trimite în sufletele oamenilor, dezintegrând răutatea, necinstea, egoismul și intoleranța. Valoarea toleranței crește direct proporțional cu calitățile, pe care le epurează de defecte, se multiplică în oameni prin empatizarea iubirii necondiționate. Sinele omului tolerant este dăruit cu totul celorlalți, în încercarea de a-i converti la exotericul pe care îl reflectă. Toleranța vede bunătate și în manifestările grobiane, troglodite și avortone, în negativul răutății, pe care încearcă uneori în zadar, alteori cu folos, s-o bandajeze cu compasiunea ce dezinfectează rănile supurânde provocate de excrescențele infamiei, insidiosului și perfidului. Ȋncerc să împart la infinit intoleranța, pentru a nu se extinde ca o epidemie, și să multiplic în semeni toleranța, a cărei bună-voință scoate la iveală artefactele bunătății și nemuririi primordiale.