Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

Suferința 112. Sinele 7

{Ganduri reflexive}

1 min lectură·
Mediu
Fiindcă suferința e de natură demonică, ar însemna că cu cât suferința e mai mare, cu atât devenim mai demonici, asta ar fi valabil însă dacă omul nu ar mai avea nicio entitate existențială proprie, ceea ce este fals. Suferința este inestetică, asimetrică și grotescă, pe când omul manifestă apetență la estetică, simetrie și armonie. De aici repulsia lui față de suferință, nu o poate desfide, fiindcă face parte din corpul lui, nu o poate nici asimila, fiindcă este de partea cealaltă a vieții, coexistând cu întunericul, tenebrele, nefericirea și dezarmonia, așa că nu îi rămâne decât să lupte zilnic cu ea, fără a o învinge însă. Sinele, dacă crește, devine mândru, arțăgos, arogant și orgolios, dacă scade, devine religios, altruist, iertător și tolerant, iar în lipsa sinelui omul îi iubește mai întâi pe semeni, gândindu-se la binele lor, și luând asupra lui suferința. Atunci când creezi o poezie, ai o trăire specială, sublimată, subtilă, specifică numai poeților, care dizolvă suferința temporar, căci creația creează impresia că aduci transcendentul și esotericul în suflet.
022.628
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
173
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

razvan rachieriu. “Suferința 112. Sinele 7.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-rachieriu/jurnal/14103678/suferinta-112-sinele-7

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@alexandra-alb-tatarATAlexandra Alb Tătar
"Suferinta e de natura demonica" - oarecum da, prin opozitie fericirea ar fi de natura divina, probabil unul dintre sensurile vietii; nefericirea, suferinta te inclesteaza insa cand sistemul tau imunitar, implicit spiritual, sufletesc e slabit, cand credinta e dezradacinata, cand demonii fricii, durerii gasesc loc sa se strecoare in carnea ta, in mintea ta... eu insami am reflectat uneori la asta sau am simtit-o grotesca... oarecum nu, gandindu-ne spre exemplu la faptul ca sfintii de multe ori au suferit, prin sacrificiul lor aratandu-si imensa iubire de oameni... suferinta isi are rolul ei, prin aceasta accesam uneori profunzimile noastre, prin aceasta uneori devenim mai empatici, chiar daca in prima faza ne identificam cu durerea celor ce sufera, deci posibil sa fie pur simplu de natura umana... de multe ori trebuie sa ne asumam diverse decizii, experiente, trairi ce implica diverse forme de suferinta, poate si pentru a putea revolutiona ceva in noi insine sau avea accces la o fericire autentica... un anumit tip si grad de suferinta te innobileaza si te dezvolta moral, spiritual, dupa cum un anumit gen si nivel de suferinta iti reduce orizonturile si te sfasie.
Ce apreciez la textele tale e ca versurile nu se grabesc niciunde, nu te grabesc niciunde, iti ofera acea extraordinara senzatie a dilatarii timpului si au forta de a te smulge din superficialul cotidianului si de a te indemna sa fii reflexiv intr-un spatiu intim pe care nu multi autori au abilitatea de a-l cladi.
0
@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
ALEXANDRA
Superb e eseul tău grefat pe textul meu gnomic, am rezonat splendid cu el, în spatele cuvintelor ramificându-se în sensuri profunde și raționamente persuasive, se întrezărește filozoful.
Mi-ai provocat o bucurie psiho-spirituală și sufletească, a cărei mărime este direct proporțională cu comentariul tău amplu.
0