Între râs și plâns

1.Când dezechilibrul huzurește persiflând emoțiile panicate de manifestarea lui, haosul țipă impertinent și armonia se ascunde-n umbra lui. 2.Între râs și plâns oscilează ființa, iar efectele lor provoacă o mișcare în zig-zag a eului liric. 3.Când visul diurn mucegăiește în crisalida minții, idealul se acoperă de umbre, pentru a nu mai vedea efemeritatea cum joacă în ritmurile oscilante ale vieții. 4.Nostalgia surpă regretele de a nu trăi un trecut sublimat format din complexități transfigurând existența. 5.Împrejurările favorabile de a fi mereu orientat în sus înspre divin, s-au stins arse de spuza neexperienței, iar cele nefavorabile cochetează cu tenebrele, și-mi colindă existența oscilând între echilibru și imprevizibil. 6.Percep sonoritățile Ființei Unice, ce-și transmigrează materia armoniei în oamenii ce vibrează la unison, și își umple monadele cu fericire, pe care le implantează în spațiile genunilor, pentru a le dizolva. 7.Dacă s-ar întoarce totul, sensul ar deveni non-sens, suferința ar căpăta valoarea fericirii, păcatul ar fi considerat virtute, iar adevărul ar degenera în truism. 8.Dacă s-ar inversa totul, nerozia și prostia s-ar preface în axă existențială, și tot ce s-ar crea : frumusețea, sublimul și arta, prinse la giuvaerul esteticii, ar fi inspirate de ele. 9.Dacă s-ar inversa totul, frumosul s-ar sparge și din elementele lui aglutinate s-ar naște urâtul, iar spiritul ce ține de veșnicie ar dobândi materialitate. 10.Fiecare obstacol înlăturat mai creează o treaptă, fiecare judecată pozitivă epurează gândurile înșurubate în fasongul imoralității.