Privirea exterioară și privirea interioară

1.Tainele revelate în vis sunt învăluite într-un nimb de lumină și se volatilizează în realitatea scrijelită de iluzii diforme și simulacre amăgitoare. 2.Prin distanța pusă între suflete pereche, dorul devine ecou și acesta la rândul său umbră, care rătăcește prin ființă strigându-și disperarea și neputința. 3.Iubita e ca o simfonie pe care o asculți continuu, în timp ce sufletul vibrează în acorduri de vioară. 4.Ne dor gândurile presate de pietrele timpului, iar noi ne pliem existența pe o altă realitate, într-o altă dimensiune spațiu-timp, distorsionată de cicloanele trăirii spulberând vidul lăuntric. 5.Când acum și aici zvâcnesc încontinuu coercitiv și dureros, ne zidim în efemerul ieri, și ajungem să nu mai putem accesa prezentul, în care luptele sunt zadarnice. 6.Din periplul prin spațiile liricului, din marmura poeziilor am sculptat zeița armoniei, mi-am creat din ideile poetice aripi cu care am zburat spre intermundiile în care stau așezate visele tangibile. 7.Fluturii de pe hârtie se așează cuminți în formele versurilor și-și scutură polenul de pe aripi în gura metaforelor. 8.Fiecare posedăm pe lângă lumea personală, intimă, o lume spirituală, integrală și universală, suprapusă peste lumile individuale, care se supune legilor lui Unu. 9.Prin iubire cele două vieți intră în osmoză, gândurile pozitive ale unuia aruncă în furtuna căscată ca un gol de gelozii nemotivate, gândurile negative ale celuilalt și prin totalizare se naște un haos ce modelează afectele, emoțiile și stările. 10.Privirea exterioară înregistrează imaginile lucrurilor dispuse în spațiul realității, în timp ce privirea interioară radiografiază simulacrele, angoasele și dezechilibrele creând ipohondrii ale stărilor morbide.