Memoria timpului

1.Pătrund îngerii albi în viața efemeră dispersată de păcate, tare și vicii, ne ocrotesc și ne dau sfaturi cu voci caline strecurate în mințile bulversate de invazia elucubrațiilor și halucinațiilor. 2.Alergăm maratonește după nemurire, însă ne oprim pe parcurs osteniți de alergatul încontinuu al gândurilor pe pista cu obstacole a vieții. 3.Sub măști de euri false sfredelesc tainele prăfuite de minciuni, bolnave de larve și a căror vindecare depinde de panaceul adevărului. 4.În mine țipă lumina care tatuează pe piele stigmatele fotonilor, intră în conflict cu întunericul ce închide pleoapele vieții într-un somn existențial, așezat ca o pastă vindecătoare peste durere. 5.Timpul are memoria lui, se depune între sinapse prin care circulă gândurile ce-și lasă reminiscențele de pozitiv sau negativ, influențând stările sufletești. 6.Armonia în psihic influențează benefic stările lăuntrice și optimizează funcțiile metabolismului. 7.Cunoscând cauzele suferinței le putem înlătura cu forța gândirii pozitive și cunoscându-ne pe noi putem schimba deznădejdea în optimism, cu condiția să ne creăm entuziasmuri pe calapodul logicii existențiale. 8.Fiecare avem o lume personală în interior, totul e ca prin introspecție s-o scoatem la suprafață, fiind vizibilă în cazul poeților prin poezii și în cazul vulgului prin instincte. 9.Existența este o curgere continuă înspre ceva fortuit, iar când întâlnește deșertul ființial, curgerea se oprește și omul este divizat de neputințe. 10.Conștiința închisă în materia minții, creatoare de regrete și remușcări ce diluează trăirea, absoarbe lumina spiritului divin, în timp ce psihicul labil înconvoaie gândul impregnat cu speranțe arse.