Tineretea si batranetea

Observator al unui viitor imaginat,cand timpul da forma batranetii ,ne jucam cu anii intr-o ubicuitate a timpului. Tineretea- cand sculptam vise din carnea gandului-este o perpetua proiectie a idealurilor in viitor, care atrage ca o naluca ce poarta mesajul fericirii intr-un zbor puber catre elizeul sperantelor. Batranetea- amputarea elanurilor printr-o curgere domoala a experientei- este o intoarcere catre trecut care se insufleteste prin forta amintirilor, caci viitorul este mort si o amenintare pentru batrani. Timpul este un parazit al omului ce creste in trup ,apasand cu greutate la batranete, cand jocul de-a iubirea este inlocuit cu jocul de-a intelepciunea. Omul este un sistem energetic cu organele-piese energetice, cu inima-motorul energetic si mintea- centrul sistemului energetic ,care, la batranete, se deregleaza prin uzarea pieselor componente si care intrerupe continuitatea fluxului energetic. Batranetea le pare tinerilor o poveste ireala,neveridica spusa de batrani, poveste cu un final nefericit:moartea. Exista acelasi ritm intre ganduri si singuratate,intre iubire si sentimente, intre vise si sperante,intre spirit si creatie. La batranete ritmul, armonia cu tine insuti devine aritmie si dezarmonie pe masura scaderii potentialului energetic. Cand esti tanar, iti poti imagina cu usurinta batranetea.