Somnul

Somnul ,interval care desparte viata de moarte, umplut cu vise sau cu goluri negre de nimic, este transa constiintei printr-o staza a gandirii. Somnul este o defulare prin imaginatii si fantezii neconstranse de cenzura constiintei, in care ce este imposibil devine posibil prin dizolvarea obsesivului in subconstient. Psihicul in somn misca emotiile pe ecranul visului. Iubirea opreste timpul incremenit in chipul iubitei ,cu secundele oprite intre limitele iubirii.Depasirea acestor limite naste suferinta in sens pozitiv prin exacerbarea sentimentelor si ardoarea trairii prin iubire ,sau in sens negativ prin indoiala necredintei in iubire, care ravaseste structura emotionala si cerebrala. Spaima de noptile din trupurile noastre strange suflarea ca intr-un cleste ,iar emotiile gatuite de angoase devin un tremur lung de stari febrile in corpul macinat de bezne. Depasirea hotarului vesnic harazit -destinul predeterminat- se poate face prin nefericire in sens negativ sau in sens pozitiv prin uitarea somnului ,cand pasim intr-o alta realitate virgina, cu destinul nedeterminat. In somn, noaptea ,prin corpul-inchisoare,isi vara mana prin zabrele si smulge sufletul in care sta ascunsa esenta.