Viață, ură și răzbunare

1.Viața e un stadion mare în care oamenii sunt jucători ce se împart în două tabere : unii care luptă pentru un ideal – victoria cu orice preț – și alții care sunt învinși de nonidealuri.Mingea cu care se joacă partida vieții este destinul, iar golurile date reprezintă succesele și împlinirile. 2.Viața este un mecanism complicat ce declanșează echilibre și dezechilibre, armonii și dezarmonii, iar oamenii sunt părțile lui componente. 3.Stările sufletești sunt ca un lift care urcă sau coboară prin etajele lăuntrice, se oprește la nivelul bucuriilor sau al tristeților, totul e să apăsăm corect pe buton. 4.Să înțelegi tot înseamnă suferință, de aceea e bine să înțelegem numai ceea ce ne face plăcere. 5.Ura distruge tot ceea ce este frumos în om, îl increează cu spectrul unui demon, care vrea să iasă la suprafață, conducând omul slab și neputincios după legile fărădelegilor. 6.Răzbunarea este o ură ce părăsește starea latentă și vrea să acționeze, iar sila față de iubire este sistemul de referință de la care pleacă demersurile distructive. 7.Visurile ca țeluri planificate în etape temporale și implantate în realitate, gândite ca viziuni logice proiectate în viitor, fac din viață o artă inefabilă, iar cel care le creează din substanța lucidității este un artist- visător. 8.Eu cred în iubire mai mult decât în femeie, în rațiune mai mult decât în instinct, în viață programată ca un algoritm mai mult decât în întâmplare. 9.Evoluția societății trebuie să fie o consecință pozitivă a evoluției gândirii umane, iar câștigul ar trebui să fie direct proporțional cu calitatea și valoarea matricei ființiale numită om, cu elementele definind cinstea, corectitudinea, intelectul și moralitatea. 10.Ambiția crește din orgoliu fabricat în laboratorul eului din substanțele combinate ale eșecului, voinței și perseverării, iar din pasta omogenă se modelează statuia succesului, la care se închină oamenii puternici.