lumea între două degete

interesantă secvențierea asta cu first time și second time, dă unitate poemului
fain descris și zbuciumul, turbulențele interioare ca o proiecție a ceea ce e în afară cu un trafic nebun:
„era un incendiu în capătul orașului
flăcările se învârteau în mine
șoselele treceau peste mașini
pietonii plângeau și le tăiam capul
fără să am de ales”
finalul e în forță, scurt dar cuprinzător și de impact ca idee
„second time
pietonii își taiau singuri capetele
era doar începutul măcelului”
mai trec,

iulia

Mulțumesc din nou de trecere ,te mai aștept :)

\"între două degete\" e o lume, perfect de acord. e un incendiu și o lume înghițită de flăcări. mie îmi place ideea de la care pleci, îmi place cum se apropie acel măcel sugerat de șosele care trec peste mașini ori pietoni care plâng așteptând inevitabilul...
- până la urmă textul ăsta se scrie la o țigară, durează cât o țigară, dar trăiește mult după... Apoi măcelul. Totul ține de stare, de momentul acela în care tragi primul fum, ce e dincolo de cele două degete :). Hai că aberez... Oricum, e interesant. Mai cred că ai încheiat prea brusc. se mai cer sensuri :)

alex

Până la urmă textul în sine ajunge o țigară :))
Mulțumesc de trecere !