Poezie
n-am un titlu
1 min lectură·
Mediu
un covrig împărțit în gară
cu un muzeu de organe biciuite de viață
și ferestre spălate pe fundul oceanului
mă strânge adeseori pe interior
de parcă am intrat la apă și ajung
să apreciez arta din el
urăsc covrigii
dar am ajuns să cumpăr tot timpul
pentru renovări
023485
0
e un discurs bun, reflexiv, ai niște imagini reușite și nu mi-am putut imagina vreodată că acest minunat covrig poate deveni o metaforă care să sune firesc, să nu pară forțată
finalul e bun, e într-o notă de forță și da...conformarea cu ceea ce urăști dar trebuie să :P
ok, mai trec,
iulia